Cu totii avem prieteni pe care i-am lasat undeva in trecut si a caror voce si raset ne rasuna din cand in cand in ganduri…
I-am trimis un email Andreiei:
”Eu vreau sa te invit sa scrii ceva pe blogul meu despre experienta din Germania.
Vroiam mai intai sa vad daca esti de acord si apoi sa iti spun ca o sa ma gandesc eu la niste intrebari ca sa "te ajut" un pic...Subiectele se vor invarti in cercul: oameni, profesionalism, SAP, experienta de viata.”
Am avut emotii cu primirea raspunsului, a durat cateva zile si uite-l:
“Cu mare drag! Chiar te rog ajuta ma cu intrebari!
Insa iti dau cateva hinturi de pe acum:
Lucrez intr-un centru research and development (cercetarea se face pt cheese, chocolate, microbiology si packaging). Lucrez in cadrul departamentului financiar si ma ocup impreuna cu colegii mei de planificare si analiza financiara. Evident, fiind centru R&D nu producem nimic... avem doar costuri... hihihi avem si venituri:)) le facturam odata pe an catre trademark owners, ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca zi de zi ne ocupam de analiza costurilor.
SAP-ul?:) Lucrez zilnic cu el, insa folosesc frecvent 4-5 tranzactii, iar in total maximum 15. Este de un real ajutor... dar hai ca te astept pe tine cu intrebari...”
Hai, sa trecem la intrebari:
1. Acum un an, aveai doar 24 de ani si ai „fugit” in Germania. A fost o nebunie de moment? Cine ti-a dat curaj?
A trecut un an in Germania... wow! nu contenim a ne minuna cum trece timpul... cu bune cu rele...J
Poate e mult spus o nebunie de moment, dar cert este ca nu premeditam miscarea. M-a ajutat insa, sa iau decizia de a pleca, situatia in care ajunsesem si pe care nu o puteam accepta. Imi placea la nebunie ceea ce faceam, imi apreciam foarte mult colegii, am strans enorm de multe amintiri minunate, dar asta e alt subiect care poate fi dezbatut pe pagini intregiJ Revenind la curajul de a pleca intr-o tara unde nu mai fusesem niciodata, unde nu stiam limba si intr-un domeniu in care nu aveam experienta, clar o influenta majora au avut-o prietenii/ colegii care au avut incredere in mine, precum si prietenul meu, care, imi place mie sa spun asa: „m-a spalat pe creier cu Germania”.
2. Stiu ca inainte de a te muta efectiv in Munchen, ai fost acolo la un interviu. Nu momentul acesta ma intereseaza ci cel in care te-ai dus cu bagajel cu tot sa incepi aventura...Erai la aeroport si ce iti spuneai? Mergeai pe strada de langa noua ta casa si cum iti imaginai viitorul?
Ha ha ha cred ca am dat skip la partea asta cu imaginatul viitorului in prima parte a experientei „Germania”, pentru ca sa ajung aici a fost o adevarat peripetie... cu zburat spre Munich si la jumatatea zborului intors pe aeroportul din Bucuresti (din cauza norului de cenusa), apoi o noapte petrecuta intr-o autogara jucand Conquiztador cu personalul unitatiiJ, dupa care 26 de ore de calatorie cu un autocar plin de „negri mititei”, iar in final, interactiuni fortate cu nemtii inca din primele ore ale poposirii mele acolo (singura prin metrou, presata de timp pentru ca aveam intalnire pentru luarea in evidenta statului german, aplicarea pentru contul bancar si altele). Si apoi partea frumoasa, care vine in raspunsul la urmatoarea intrebareJ
3. A venit si prima zi la birou...Cum e prima zi intr-un birou din Germania ce apartine unei companii multinationale?
Dupa nebunia din zilele precendente, prima zi la birou a fost parca rupta din alt film, din alta lume... Ajunsa la receptie, am fost intampinata de un necunoscut cu „Hi Andreia, welcome to Kraft” fara ca macar sa ma prezint, dupa care zambetul mi-a fost pastrat pe buze de un induction training foarte relaxant, iar apoi de caldura si bunavoia din departamentul Financiar.
Trei lucruri m-au marcat in prima zi de birou: primirea si discutia avuta cu directorul financiar pe EU si CEEMA (am vrut sa subliniez pozitia importanta pe care o ocupa directorul respectiv si felul in care trata angajatii, lucru pe care nu il vezi in Romania), primirea si implicarea managerului meu direct in ceea ce privea acomodarea mea atat in companie cat si in Munich, iar cel de-al treilea lucru care poate pe altii nu-i impresioneaza, insa pentru mine a fost minunat, a fost biroul (doar eu si o colega) cu perete din sticla de unde aveai o priveliste extraordinara a Alpilor.
4. Cine te-a familiarizat cu noile taskuri?
Nu am avut parte de un training propriu-zis, insa pe masura ce aveam de facut ceva, colega mea imi spunea ce am practic de facut, iar managerul meu era oricand acolo pentru a imi explica procesele si proiectele din companie si era incantat cand puneam intrebari.
5. E un birou cosmopolit? Din ce tari sunt colegii tai?
Cu siguranta e un mediu cosmopolit... colega de birou e din Polonia, insa am colegi din toata lumea si trebuie neaparat sa spun cateva tari: Mexic, UK, Franta, India, Iran, Brazilia, SUA, Elvetia, Maroc, Bulgaria, Italia, Spania si mai suntJ
Este o experianta minunata sa comunici, sa te distrezi, sa inveti, sa lucrezi cu oameni din culturi atat de diferite si sa observi ca in ciuda diferentelor culturale destul de mari, gasesti in fiecare aceleasi stereotipuri de acasaJ.
6. Am lucrat impreuna intr-o echipa mixta SAP – UMS (University management system). Tu erai consultant UMS. La birou, la masa, in timpul liber, ai auzit de mii de ori vorbindu-se de SAP...Cum e SAP-ul, Andre, atunci cand esti in barca lui?
Imi cam place SAP-ul Di... nu mai vreau sa ma despart de el acumJ))
Desi colegii mei nu au o parere foarte buna despre consultantii SAP... ei considera ca implementatorii SAP nu detin cunostinte de procese si tot timpul invata la client si in final clientul nu primeste tot ce a vrut. Am avut multe discutii pe tema asta... in care am incercat sa le explic ca uneori clientii interpreteaza acelasi subiect diferit si de aici apare dorinta de intelegere a consultantului, precum si unele limitari ale consultantului cum ar fi deadline-uri si buget care nu iti permit sa ii oferi clientului toate pasarelele pe care le vrea... si poate uneori limitari ale sistemului, in cazul in care clientul vrea OZN-uriJ
Desi lucram cu 2 sisteme (care contin aceleasi date, insa in alta forma), SAP ul la nivel preponderent analitic, iar celalalt la nivel operational mai mult, eu incercam tot timpul sa realizez rapoartele cerute mai mult cu ajutorul SAP-uluiJ.
7. A fost vreun moment in care ai simtit ca iti lipseste caracterul vulcanic al companiei pentru care am lucrat?
Da, categoric, mi-a lipsit, pentru ca asa am lucrat 2 ani de zile in ritmul vulcanic impus de caracterul companiei.Un lucru care l-am observat la compania din Germania este lipsa aproape acuta de servilism din parea angajatilor, lucru care te face sa te simti relaxatJ
8. Sunt cainii cu colaci in coada in Munchen? Ce eforturi trebuie sa faca un roman ca sa manance covrigii?
Nu, nu sunt cainii cu colegii in coada in Munchen, cum nu cred ca sunt undeva... E greu de spus ce trebuie sa faca un roman... Ideea e ca trebuie sa fii motivat, sa fii deschis la minte si in primul rand sa convingi o companie ca esti angajatul potrivit... si ca esti mai bun decat un neamt, decat oricare altul... ce cred eu ca le place nemtilor este sa fii la subiect... tot timpul cand iti expui o parere, sa o argumentezi cu exemple reale... nu le place vorba lunga... ei nu stau la discutii inutile... cel putin asta am observat eu!
Daca reusesti sa ai un job decent, traiesti foarte bine in Munich, e unul din cele mai safe orase ale Germaniei (pot sa alerg si sa merg pe bicleta la orice ora fara sa fiu fluierata si agasata de huligani), bogat din punct de vedere cultural (gazduieste cel mai mare muzeu de stiinta si tehnologie din lume), cu o infrastructura de invidiat (trenurile de oras ajung si la 50 de km de centrul Munichului) si multe alte bile albe.
O problema acuta in Munich este insa, gasirea unui apartament de inchiriat. Pe langa faptul ca sunt foarte scumpe, cererea este foarte mare... si cand e vorba de o astfel de competitie, faptul ca esti roman sau strain in general, nu te ajuta deloc.
Per total Munich este un oras minunat de locuit... Din pacate comparatia nu o pot face decat pe baza experientelor personale a oraselor in care am locuit in Romania, dar si pe baza spuselor colegilor mei, din colturi ale lumii atat de diferite.
9. In aceasta perioada ar trebui sa iei o decizie...Ce alegi? Germania sau Romania? Ti-au facut lista cu argumente pro si contra pentru fiecare optiune? Cam care sunt?
Probabil lumea se asteapta sa spun din toata inima Germania... dar nu e asa... imi place de mor Germania, dar in acelasi timp iubesc Romania, pentru ca acolo este tot ceea ce m-a definit pe mine ca om, ca personalitate, ca stiinta samd... Clar, momentan inclin spre Germania pentru ca ofera mai multe posibilitati si desi lupti pentru ceva, ai o satisfactie palpabila in final. In acelasi timp, daca in Romania as avea o stabilitate profesionala si materiala, in secunda doi m-as intoarce acasa. Argumentele sunt cat se poate de simple... imi doresc nu doar un serviciu bine platit (desi, da, evident ca si asta vreau) insa vreau sa lucrez intr-un domeniu care imi place, vreau lucrez intr-un mediu profesionalist si vreau sa calatoresc... Apropos, Munich e atat de aproape de cele mai importante orase europeneJ Bineinteles, poti foarte bine calatori si din Romania. Concluzionand, momentan sunt la jumatate de drum intre Romania si GermaniaJ
10. Sunt comvinsa ca ai avut un an minunat. Poti sa faci un top al celor mai frumoase momente din ultimul an?
Unele experiente par a fi clisee, dar sunt de parere ca fiecare om invata si se bucura de fiecare experienta pe care o traieste pe propria piele si cu siguranta apreciaza si simte mai intens chiar si cea mai lipsita de importanta intamplare, pentru ca fiecare are intensitatea si insemnatatea ei.
Asadar nu pot face un topJ insa pot enumera cateva experinte foarte frumoase: oportunitatea de a lucra intr-un mediu international, de a lucra pe parte financiara (care a fost o adevarata provocare), sa descopar frumusetea si linistea Munchenului, sa ma bucur de bucatele din bucataria bavareza, sa traiesc intensitatea Oktoberfestului, sa beau un vin fiert alaturi de persoane dragi pe strada printre minunatele targuri de craciun in Munich si Nurenberg, sa impartasesc lucruri frumoase despre Romania strainilor, sa ma bucur in fiecare zi de privelistea Alpilor, sa fac pentru prima oara hiking in Alpi si sa urc 1500 m printre profesionisti... si evident sa fiu alintataJ)) (stiu ca o sa razi la partea asta Di), sa schimb parerea unor oameni despre romani in bine si multe multe altele!!!
11. Cum sunt nemtii?
Am simtit nevoia sa adaug aceasta ultima intrebare pentru ca pe parcusul unui an de zile mi s-au spulberat 2 mituri legate de nemtiJ
1. Se zice ca nemtii sunt punctuali
Pe naiba... in 80 % din cazurile in care am avut intalniri sau aranjamete cu nemtii, ori n-au venit deloc, ori au intarziat foarte mult, ori nu s-au tinut de cuvant. Pentru mine a fost un adevarat soc.
2. Se spune despre nemti ca sunt nationalisti si nu stiu/ nu vor sa vorbeasca engleza
Nicidecum... Cum nu stiam o boaba de germana, nici acum nu stiu sa vorbesc, dar inteleg ceva ceva, a trebuit sa ma descurc cu engleza... si chiar imi face placere sa opresc oamenii pe strada sa ii intreb diverse lucruri... si spre surprinderea mea in proportie de 90 % imi spuneau ca stiu putina engleza si cand incepeau sa vorbeasca ramaneai impresionat. Am trecut prin doua intamplari dragute.. odata cu o batranica mai saracuta care m-a ajutat din propria initiativa in engleza... si o engleza frumoasa... si cea de-a doua experienta vroiam sa cumpar timbre de la un nene si nu intelegea engleza... si atunci o fetita de 6-7 ani de la rand a inceput sa ii traduca ce ii ziceam eu in engleza, la fel din propria initiativa... imi amintesc cu drag de eleJ
Si mai sunt multe lucruri de spus, multe, dar mai bine la un pahar de vin rosu demisec, vinul casei...
Te pup si te respect Di!
