A fost primul om caruia i-am retinut numele fara efort.
Am deschis ochii in ziua in care am implinit 35 de ani ca sa citesc un mesaj in care o dragoste ca oricare alta imi spunea sec: La multi ani, Diana!
M-a intors in urma cu aproape 9 ani, cand eram intr-adevar pentru el doar Diana.
Cand lacrimile mi-au invadat ochisorii, umbrind cea mai frumoasa zi din an, mi-am amintit din nou ca am pierdut razboiul.
Am defilat, ca de obicei, anuntand pe toata lumea ca e ziua mea.
Apoi, eu am tacut!
"De ce esti atat de tacuta astazi?"
Am raspuns cum se cuvine:
"Nu sunt tacuta"
Si a venit mesajul de la primul om pe care l-am idolatrizat cumva.
Era prea destept, prea glumet, prea misto...
Ma persecuta...
Era dragut cu toata lumea, mai putin cu mine.
Ne vedem o data la cativa ani si imi spune ca sunt minunata.
Mi-e greu sa il inteleg, sunt stangace si nu pot dormi.
L-as fi putut iubi enorm daca nu am facut-o deja.
