1. Ce i-am spus ultima ora, inainte de a-i spune ca sunt insarcinata

In ziua in care am aflat ca sunt insarcinata am calatorit din Elvetia in Romania si citeam o carte despre o australianca mutata la Paris, maritata cu un francez.
Incepusem ziua in bratele barbatului pe care il iubesc si de la care primisem cateva inimoare, pe whatsapp, de-a lungul zilei...
In al doilea avion spre casa, casa de atunci, fusesem trasferata la business class. Am ajuns aproape de miezul noptii si i-am scris in franceza: Arrive a la maison (sper ca i-am scris corect). Asta a fost ultimul lucru pe care i l-am spus inainte sa pasesc in viata la care multa vreme nici nu am indraznit sa visez.
Peste cateva minute aveam sa aflu ca sunt insarcinata.
El: I don't know what to say...Dar a stiut ce sa spuna...De ce oi fi fost atat de speriata?
A doua zi, sunam la doctori si imi cumparam rochii si lui camasi, ca orice iubita serioasa.

In timp ce iubirea imi da tarcoale

In timp ce iubirea imi da din nou tarcoale, incerc sa imi linistesc inima nebuna, sa o conving sa o primeasca:).

Nu ma asculta intotdeauna, e rebela.

O ignor si urmaresc cursul meu preferat, 

Think101x The Science of Everyday Thinking

Invat despre intrebari pe care sa ni le punem atunci cand ne vedem in oglinda noastra reticenti la idei sau pareri noi.

1. De fapt tu ce crezi cu adevarat?

2. Cat de bine fundamentata este opinia pe care o ai?

3. Cat de bune sunt dovezile care ne fac sa ne indreptam spre o anumita opinie?

4. Dovezile curente contrazic de fapt ceea ce tu crezi?

5. Daca dovezile curente nu sunt de ajuns ca sa te faca sa te razgandesti, ce te-ar ajuta sa o faci, ce dovada suplimentara?

6. Merita sa continui sa mai cauti dovezi sau e cazul sa spui: de ce nu? Ce ar fi daca as incepe sa cred in...

Cred ca as fi fost foarte buna la sah...

😄👱 Imi plac regii si pionii...Sa ii asez pe tabla mintii...Imi place joaca, si mai ales atentia, ca oricarui om timid.
Sunt in perioada de retragere, in care zambetul pe buze mi-l aduc lucrurile de tocilari.
Urmaresc un curs interesant:
The science of everyday thinking

Ma uit la filme vechi, cu inima stransa, pentru ca mi-e frica ca pierd vremea cu lucruri vechi in loc sa ma uit spre dragostea mea, viitorul.

Imi place sa vad ca gelozia nebuna care ma roade uneori e si in Casablanca sau mai ales in Pe aripile vantului...Macar la asta sa fie bune si filmele astea...

 

Sa ai grija

Cui spui povestile minunate?

Cine te manipuleaza in fiecare zi?

Manipularea inseamna ca iti aduce zambetul pe buze...si te face sa te simti a dracului de bine!!!

Cand povestea mea incepe cu

o strangere de mana si o privire insistenta.

A fost primul om caruia i-am retinut numele fara efort.

Am deschis ochii in ziua in care am implinit 35 de ani ca sa citesc un mesaj in care o dragoste ca oricare alta imi spunea sec: La multi ani, Diana!

M-a intors in urma cu aproape 9 ani, cand eram intr-adevar pentru el doar Diana.

Cand lacrimile mi-au invadat ochisorii, umbrind cea mai frumoasa zi din an, mi-am amintit din nou ca am pierdut razboiul.

Am defilat, ca de obicei, anuntand pe toata lumea ca e ziua mea.

Apoi, eu am tacut!

"De ce esti atat de tacuta astazi?"

Am raspuns cum se cuvine:

"Nu sunt tacuta"

Si a venit mesajul de la primul om pe care  l-am idolatrizat cumva.

Era prea destept, prea glumet, prea misto...

Ma persecuta...

Era dragut cu toata lumea, mai putin cu mine.

Ne vedem o data la cativa ani si imi spune ca sunt minunata.

Mi-e greu sa il inteleg, sunt stangace si nu pot dormi.

L-as fi putut iubi enorm daca nu am facut-o deja.

Hartuiala in dragoste

Am realizat destul de tarziu, analizand un copil de 4 ani, ca nici eu nu stiu sa pierd.

Pe la colturi se spune ca as fi "competitiva". La serviciu, asta poate doar ii sperie usor pe unii. In viata aia de dupa serviciu, asta duce la hartuirea celui caruia ii trece prin cap sa "ma paraseasca". E un adevarat circ. 

"Simt ca am fost invinsa. Spune-mi de ce, bla bla bla. Esti un .... fara suflet."

Etc.

Trimit niste mesaje de mi-e frica si mie sa le mai vad.

Citeam astazi nedumerita un articol in care se vorbea despre despartiri "amiabile", despre cum se poarta adevaratele domnite cand e vorba de asta.

Aveam fruntea incretita de mirare si ma catalogasem deja pe mine cam dusa.

Nu stiu cum am ajuns aici, nu am amintiri cu parintii mei indemnandu-ma sa fiu prima. Sunt cea mai mare dintre verisori si prima din familia apropiata care a facut o facultate. Nimeni nu imi trasese directii sau obiective pentru ca nu aveau habar ce o sa se aleaga de noi.

Dar cumva mi-a intrat in cap ca cel mai aiurea e sa pierzi si acum caut pe cineva care sa imi scoata vraja asta din cap.

Parca as vrea sa nu schimb imaginea de zana buna cu cea de nebuna atunci cand ma paraseste.

Un caz e deja pierdut de mult timp.

Asta e singura mea dorinta pentru 2016.

Am mai avut o rezolutie dar am facut tot posibilul sa o anulez cu niste biscuiti cu ciocolata.

Hey, Hey, Portugal!

Vacantele oricum imi plac, scurte sau lungi, programate sau nu, cu mers sau cu stat…dar vacanta asta, penultima, in Portugalia, m-a dat pe spate…Mi s-au potrivit si clima, si oamenii, si pestele si prajiturile.

Am plecat intr-o dimineata de iunie cu un zbor al companiei Tap Portugal. Biletul a costat cam 1200 lei. Zborul, pentru mine, e lung (4.30 h). Scaunele din avion cam mici si incomode. Am compensat cu o companie extrem de placuta cu care m-am hlizit aproape tot drumul.

Ajungand la destinatie (Lisabona) am sarit toti 5 intr-o masina inchiriata si am plecat direct spre Porto. Am facut o mica “escala” pentru a vizita Universitatea din Coimbra, una dintre cele mai vechi din Europa. 

Porto ne-a primit cu ploaie, ploaie pe care am invatat sa o iubesc de cand vizitam frecvent o tara in care nu prea stropeste.

Ne-am cazat la un hotel modest (ResidencialPortomadrid) si apoi am facut cunostinta cu primele delusoare din Portugalia (multe si abrupte). Ne-am plimbat pe strazi, pe malul raului Douro, am trecut pe la Gara São Bento si pe la Catedrala Sé, am baut primul pahar de Vin de Porto si am mancat prima prajiturica Pastel de nata.

Ca sa facem toate astea am avut nevoie cam de doua jumatati de zi. Apoi,  plecam spre Lisabona, cu o oprire in minunatul satuc medieval, Óbidos.

Urmatoarele 4 nopti le-am petrecut intr-un apartament inchiriat din cartierul vechi al Lisabonei (LisbonInn - Alfama Apartments). De aici plecam in fiecare dimineata spre:

a)   Belém

b)   Castelo de Sao Jorge

c)    Raul Tejo

d)   Liftul Santa Justa

e)   Podul Vasco da Gama

f)    Minunata Sintra cu castelele ei perfecte

g)    Estoril

h)   Sau poate spre Cascais

i)   Sau poate spre vreun restaurant la care sa mancam fructe de mare si sa bem Vinho Verde (la recomandarea unui fost coleg, caruia nici macar nu am apucat sa ii multumesc).

j)    Sau poate spre orice delusor care ne iesea in cale sa ne incerce piciorusele.

Ne-am plimbat, am mancat, ne-am suparat si ne-am impacat ca sa plecam apoi in minuta statiune, Olhos D'Agua. Nu am ratat nici bataia vantului din cel mai vestic punct al continentului european (Cabo da Roca).

In Olhos d’Aqua, aici am stat: EdificioRecife si aici am mancat cel mai des: RestaurantDuarte. Ne-am bucurat de plaja si de apa rece a oceanului Atlantic. Probabil ca nostalgiile cele mai puternice le am acum legate de plimbarile lungi pe plaja, trecand dintr-un golfulet in altul. Ne-am facut oricum timp si pentru a vedea statiunile din jur si oraselul Faro.

Reiau in vis fiecare pas pe care l-am facut.