joi, 22 martie 2012

Cititul republican...

Da...m-a apucat cititul republican...dar nu cel plin de neinteles, cel uman.Tocmai am terminat Extraordinary, Ordinary People (Condoleezza Rice). Cartea m-a dus in aceeasi stare ca filmul The Help. Nascuta in 1954, intr-o familie de culoare, isi traieste copilaria in perioada dezmortirii Statelor Unite din perioada segregarii rasiale. Ma induioseaza intotdeauna povestile despre relatiile de familie inchegate si stiu ca sunt oameni care razbesc singuri, dar, dupa parerea mea, cheia succesului se afla in vorbele bune ale celor din jur.
Apoi mi-am si pus o nota la paragraful:
"I have never suffered the crisis of faith that so many do. I have always believed, fully and completely".
Am pus nota asta, deoarece neavand o educatie religioasa solida, eu sufar acum, la 30 de ani, criza neincrederii.
Ei...si acum, trecem la altceva, tot republican: "Spoken from the Heart" - Laura Bush.
In rest, vacanta: ma dau cu oja, ascult muzica de pian, ma uit la oameni...



marți, 20 martie 2012

Somebody that I used to know...

Iar vizitez...Cercetez prin emailuri vechi ca sa imi fac inima amara si sa invat sa traiesc si in realitatea pe care nu am stiut-o...nu am vrut sa o stiu. Numai lumea pe care ne-o imaginam noi e perfecta, si am reusit sa o tin perfecta mai bine de trei ani.
Vorbim iar despre strategia de despartire.
Vizitez inimi si familii noi din lumi de poveste.
Curand vreau sa spun:

marți, 6 martie 2012

Visele noastre...

Intr-adevar visele ne fac viata frumoasa si indeplinirea lor cu siguranta ne induce starea de panica suficienta pentru a ne trezi din vis.
Zilele acestea oameni dragi isi implinesc vise: relocari in tari "serioase", calatorii peste ocean in scop de casatorie neconventionala, etc.
L-am felicitat pe unul dintre actorii din piesele de mai sus pentru ca e un om hotarat si mi-a spus: "e important sa iti doresti ceva si sa stii ca lucrul respectiv este realizabil".
Eu cu pasi marunti incep sa cred in ceva...Deocamdata pe acel ceva nu l-am identificat foarte clar dar stiu ca am nevoie de el.

Stiu ca spuneam mereu ca nu vreau sa am nici un obiectiv...si nici nu am de fapt...dar iau decizii...

duminică, 4 martie 2012

Si noi ne uram...

Eram in tren si ascultam muzica fara casti, asa cum imi place de altfel...nu prea am muzica pe laptop decat doua foldere cu Top 40 UK de prin septembrie...muzica comerciala...asta e clar...un domn cu barbita, un domn adevara deci, s-a ridicat frumos de la locul lui si m-a rugat sa ascult la casti...pe buna dreptate, caci doar era la el in dormitor...
Nu are sens sa spun ca volumul muzicii era mediu, mai jos decat cel din restaurantul in care de de multe ori iau masa de pranz...
Intotdeauna mi-am dorit ca atunci cand calatoresc cu un mijloc de transport in comun sa se auda muzica de undeva...
Eu nu sunt mare iubitoare a castilor pe care le am si acum in urechi (sunt, din nou, in tren). Mi se pare ca pierd lucruri, ca stirbesc momente din viata punandu-mi aceste dopuri muzicale.
Cu aceasta ocazie am simtit din nou cat de tare ne uram:
- vad asta in ochii nefumatorilor
- vad asta in ochii celor care au invatat sa manance bio
- vad asta in ochii celor deranjati de oamenii cu care impart un spatiu public
- vad asta in ochii iubitorilor de rock
Eu care fumez, mananc diverse, am tendinta de a fi exagerat de draguta atat cu femeia de serviciu de pe scara cat si cu domnul doctor, ascult orice fel de muzica, ar trebui oare sa ma ingrijorez de cate ori as fuma o tigara dupa o friptura de vita si un pahar de vin, dand din picior pe "Ai si tu pego" sau alta "monstruozitare" din asta?
Eu imi doresc doar sa fiu relaxata, sa iubesc si sa nu imi pese...
Am avut un weekend frumos: mi-am vizitat parintii. Tata implineste astazi 55 de ani si am vrut sa ii fac o surpriza...ceea ce am reusit, Am vizitat oameni dragi din Barlad, am vazut copii care anul trecut erau doar in vise...
Prietena mea, Dana, m-a invitat la un concert de muzica clasica, organizat de muzeul Vasile Parvan. E fermecator sa vezi duminica dimineata, intr-un orasel drag, lumea imbracata elegant, ascultand Mozart, Chopin, Vivaldi, Enescu...
Orasul drag plin de gropi dar plini de oameni dragi si de servicii impecabile...Sambata am beneficiat de cel mai profesionist tratament cosmetic la jumatate de pret fata de spoiala din marele oras.
Da...am trecut de la una la alta...
Asa ca decat sa luptam pentru placere mai bine sa ne iubim pentru asta.