Cum sunt eu

Ma duc la plaja zilele astea...si atunci cand merg neinsotita, citesc. Am cu mine Calaul Dragostei si alte povesti de psihoterapie.
Povestea preferata se numeste Trei scrisori nedesfacute. Este povestea lui Saul, un neurobiolog care primeste o bursa la Institutul de Cercetare din Stockholm sub indrumarea unui profesor laureat la premiul Nobel. Munceste zi si noapte acolo la niste cercetari care nu au avut neaparat o finalitate concreta.
Se intoarce in SUA oarecum dezamagit de el. Dupa ceva timp primeste o scrisoare de la Institutul de Cercetare. Ii e frica sa o deschida. Crede ca munca lui a fost in zadar si ca cei din Stockholm il trag la raspundere. Nu deschide scrisoarea. Mai primeste inca doua. Nu le deschide.
Merge la psiholog, discuta mult pe seama lor. Se gandeste sa trimita 50.000 USD catre Institutul de Cercetare ca si despagubire pentru munca lui fara rezultate pe timpul bursei.
Intr-un final deschide scrisorile. In doua dintre ele era anuntat de moartea profesorului si a treia venea de la nevasta acestuia. Se pare ca profesorul lasase cateva randuri intr-o scrisoare neterminata catre el. Isi programase o vizita in Statele Unite si se intreba daca se pot intalni. Nici urma de reprosuri, nici urma de acuze.
Asa sunt eu:) Asta sunt eu...

50 de umbre, plans si filme celebre

Fac si eu lucruri la moda, chiar daca am 32 de ani si port geaca cu gluga si nu palton de iarna.

1. Am citit, de exemplu, 50 de umbre ale lui Grey (E L James), noua telenovela best-seller. E povestea Cenusaresei moderne: apare printul cu afaceri in Silicon Valley, ii cumpara Blackberry, Macbook, Audi si fac sex conditionat. E visul oricarei fete din targul numit club.
Mi-a placut ceva in cartea asta. Sunt cateva clauze din contractul de „subordonare” care ar trebui neoficial trecute in „contractul” pe care fiecare ar trebui sa il avem cu noi insine.
Sunt clauze legate de:
• Durata minima a somnului
• Calitatea hranei
• Calitatea hainelor
• Importanta sportului
• Igiena personala
• Siguranta personala

2. Ieri am inchis ultima pagina din Plansul lui Nietzsche (Irvin D. Yalom). Mi-a fost recomandata si o recomand la randul meu cu voce tare. Se spune despre ea ca este o carte scoala pentru psihoterapeuti.
Am remarcat ca pe parcusul sedintelor de terapie intre Nietzsche si un celebru doctor din Viena se face o lista cu „problemele” doctorului care urmeaza sa fie tratate prin comunicare.
Acestea sunt:
• Nefericire in general
• Asediat de ganduri straine
• Ura de sine
• Teama de imbatranire
• Teama de moarte
• Porniri spre sinucidere
• Sentimentul de a fi prins in capcana
• Instrainarea de cei dragi
• Regrete
• Preocuparea exagerata asupra parerii altora despre el
• Gelozie

Multe sau toate sunt ganduri si simtaminte ale multora sau ale tuturor. Actiunea cartii se desfasoara la sfarsitul secolului 19.
De mult timp nu mai citisem o carte din care sa imi iau notite.

Deja am in biblioteca fara rafturi inca o scriitura a lui Yalom (profesor de psihiatrie la Standford). Este vorba despre „Calaul dragostei. Si alte povesti de psihoterapie”.

3. Azi am fost in mijlocul salii IMAX sa vad partea a doua a Jocurilor Foamei. Mi-a placut la fel de mult ca si primul film. De atunci pana acum am citit cartile trilogiei, asa ca finalul acestei parti nu m-a lasat neimplinita.
Sunt la moda:)

Sa fii ipocrit! Chiar si dupa 10 ani de prietenie...

Daca vreodata te certi cu un prieten sau doi pe tema majorarii taxelor si impozitelor in scenariul in care prietenul sustine aceste propuneri si tu indraznesti sa ii amintesti ca, spre deosebire de tine care ai o mica firmulita pe care incerci sa o tii pe picioare, el face parte dintr-o familie "sustinuta" de stat si, constient sau nu, profita fara sa clipeasca de asta: FII IPOCRIT!

Nu ii aminti niciodata ca ii plac excursiile si pastilele platite de altii, accepta cu capul plecat ca trebuie sa iti platesti taxele si impozitele.

Altfel, o sa dispari imediat din viata lui!

Acum supararile intre prieteni nu se mai recunosc numai dupa clasicul apel fara raspuns.
Despartirea e pecetluita de stergerea din lista de prieteni de pe Facebook.

Noroc ca am suferit din dragoste si am incercat dureri si mai acute si mare noroc ca inca nu i-am alungat pe toti cu "desteptaciunea" si "diplomatia" mea.


Asta o sa treaca si o sa imi para rau ca nu am vorbit aici despre bunicul meu minunat care, la 84 de ani deretica toata ziua prin curte, are o blandete si un umor delicat si atunci cand ajunge la spital ii spune o panarama numita doctor:
"Ce mai cauti la varsta asta la spital? Plimbi copiii pe drumuri!"

Va rog mult sa nu mai faceti din profesori, popi si doctori, profesii sfinte. Sunt ca peste tot: oameni de exceptie si oameni fara scrupule. Asa cum poti sa intalnesti IT-isti, economisti sau muncitori necalificati geniali sau penibili.

La 32

Experimentez...

*framantari teribile legate de un barbat care e prea departe dar pare prea potrivit pentru a-mi dori sa ii citesc gandurile si vorbele;  

*neputinta transmiterii unui mesaj direct catre un barbat care pare bun dar e prea nepotrivit pentru lumea mea;

*pastile cu colagen si acid hialuronic, ca sa aiba de ce rade doctorul;

*presiunea timpului atunci cand vreau sa fiu relaxata si cuminte;

*vanatai la propriu si la figurat;

*promit seara si ma razgandesc dimineata;

*fac compromisuri si nu fac compromisuri;

:) Update 14.10.2013

*dimineata luam examenul de sala la scoala de soferi 

*dupa-amiaza ramaneam fara doua alunite uratele (Thank you, Doctor!).

*public 8 pagini intr-o "cartulie" de buzunar particularizata pentru actualul proiect:

http://www.lulu.com/shop/diana-antoneta-savin/cartulie-de-buzunar-sap-fi/paperback/product-21188600.html

Si Viena...

Am plecat spre Viena cu imagini razlete din Praga inca in vis...

M-am intors din Viena cu imagine limpezi din Praga in minte...E nedrept sa spun ca orasul muzicii si al imparatilor nu s-a cocotat in topul calatoriilor mele.

„Fisa de calatorie”

·         Perioada 23-26 august

·         3 nopti de cazare Hotel Bellevue (240 - s)

·         Bilet de avion Tarom (170)...am plecat devreme, ne-am intors tarziu.

Prima zi ne-am petrecut-o la Schönbrunn impreuna cu pachetul Gold Pass (40) care ne-a permis sa vedem: Camerele imperiale, Gradina Printului mostenitor, Muzeul Trasurilor, Gradina ZOO, Gloriette si un strudel Show (strudelul e desertul perfect in Viena). Dupa 7 ore petrecute aici, piciorusele noastre nu au mai putut vizita si Labirintul gradinii.

In prima seara am mancat pe undeva pe langa Universitate un snitel foarte bun cu o garnitura de cartofi care seamana cu salata orientala a studentiei mele. Paharul de vin era 3,6 (nu mai stiu exact...3 si ceva).

Incepand de a doua zi vremea vieneza a fost una cam ploioasa. Asta nu ne-a oprit sa vizitam Opera (6,5) unde am ramas impresionati atat de grandoarea salii de spectacole cat si a „backstage-ului”. Apoi a urmat Palatul Hofburg (10,5), vizita care a debutat cu multe camere pline de vesela si tacamuri, ne-am plictisit pe la jumatatea sutelor de linguri si farfurii. Ne-am mai revenit cascand ochii la rochiile imparatesei Sisi si la camera imparatului. Seara ne-a prins prin cartierul in care se afla casa Hunderwasserhaus.

A treia zi am inceput-o la un spectacol de echitatie al celebrei scoli spaniole (23) si, dupa pranz, am plecat pe jos insotiti de ploaie spre Belvedere.

In ultima zi ne-am distrat la Muzeul Tehnic (10).

Pentru transport ne-am cumparat de la punctul info turist din aeroport 1 bilet valabil 3 zile (15) si unul pentru o zi (7). Biletele erau valabile, ca si in Praga, pentru orice tip de mijloc de transport. Pentru transferul aeroport – oras am platit un supliment (2 calatoria).

Imi amintesc cu placere de pauzele de la cafenelele muzeelor in care ne alintam cu espresso si prajituri si de un pranz luat la o terasa ascultand in fundal muzica de opera.

M-am intors cu chef de vazut un film despre Mozart si de citit carti cu putini ani despre Maria Tereza si nu despre Sisi.

Am strecurat preturi pentru ca nu mi s-a parut ieftin. O sa ma intorc in Viena, indragostita si pe vreme doar cu soare.

Zilele astea mi s-a facut dor si de Ayn Rand:

„Something’s got to be done about the masses...They’ve got to be led. They don’t know what’s good for them.”

„Everything enjoyable, from cigarettes to sex to ambition to the profit motive, is considered depraved or sinful. Just prove that a thing makes men happy – and you’ve damned it. That’s how far we’ve come. We’ve tied happiness to guilt.”

Cineva s-a jucat cu mine astazi...

Metroul mi-a plecat de fiecare data de sub nas...
Operatia s-a amanat sau anulat...si acum chiar ma credeam in stare...
Am stat 30 de minute la coada sa platesc o taxa de 4 lei care s-a dovedit, dupa un drum facut in zadar, sa fie de 5 lei.
Si iar sufar din dragoste...


Taxa de 4 sau de 5 lei.
M-am gandit astazi, daca tot ma framanta tot felul de ganduri, sa imi ocup timpul si cu o chestiune administrativa: reinnoirea vizei de resedinta.
Dupa o mica cercetare pe internet am aflat ca trebuie sa platesc o taxa de 4 lei la Posta.
Ceea ce am si facut astazi dimineata dupa ce am asteptat la coada sa trimita lumea bani prin odioasele mandate postale, sa isi plateasca factura la Enel sau pur si simplu sa trimita multe, multe scrisori.

In drum spre sectia de politie, am avut grija sa fac celebrele copii XEROX.

Ajung la destinatie pe la 16.30, programul era pana la 17.30...
Coada...
Realizez ca trebuie sa completez un formular, sunt modele pe pereti, dar fara ca formularul in sine sa fie disponibil pe undeva.

O doamna mai iese din cand in cand din birou si spune: "Uitati-va in jur si calculati daca o sa intrati pana la 17.30, sa nu stati degeaba..."

Intru la 17.15. 

Ea: "Ati platit taxa?"
Eu: "Da...Asta e chitanta".
Ea: "Pai taxa e 5 lei, nu e 4 lei!!!!"
Eu: "Pe internet scria 4 lei!"
Ea: "E 5 lei, poate nu v-ati uitat la sectorul 2!!! Trebuie sa mergeti din nou la o Posta din sectorul 2 sa mai platiti UN LEU!!!"

Plec extrem de nervoasa...Realizez ca nu are sens...Ma duc si platesc diferenta de 1 leu.
Ajung acasa, verific pe internet. Este un singur site al Directiei Generale de Evidenta a Populatiei in care nu se precizeaza ca taxa e diferita in functie de sector...
http://www.dgepmb.ro/intrebari/20

Eu nu am nevoie de nimic, nu vreau sa imi bage nimeni in traista nimic, nici iubitul si nici statul. 
Doar de la statul roman, astazi, am pretentii:
* sa nu mai platesc nici o taxa in alt loc decat in acela in care efectiv am nevoie de ea
* sa nu mai existe institutie in care sa te duci cu copiile xerox de acasa (mareste taxa cu 1 leu si fa-mi copii xerox cate vrei)
* formularele sa fie disponibile acolo unde sunt necesare (sa nu te invarti derutat si nimeni sa nu stie sa iti spuna de unde sa le iei).


Ca sa nu mai spun de timbrele fiscale!!!!!!! 

Asa ca, daca eu voi ajunge vreodata in politica, cu ce sa incep: cu penalizarea extrem de dura a exploatarii din open-space-urilor corporatiilor sau cu timbrele fiscale?

Din cauza unui leu, astazi, ii urasc pe toti! Si mai ales pe el!

Mi-am cercetat sufletul ca sa gasesc locul in care esti...

Esti peste tot!

Mi-e dor de vremurile in care nu erai in el. Visam si indrazneam mai mult...

Model for a day

In 1992 am castigat concursul de Miss al clasei 4D...Pana si d-na invatatoare s-a mirat justificand succesul meu astfel: „A castigat la probele celelalte”. Probele celelalte erau cele de inteligenta (pe atunci erau si provocari de acest gen). Cauzele mirarii nu erau: rochita mea frumoasa sau piruetele pe muzica celor de la Ace of Base ci, fundurile de borcanase de la ochisori.

Am crescut fiind „desteapta”.

Dar ce ne facem cu frumusetea? Gasim oameni talentati care s-au specializat in a ne transforma in zeitele care visam sa fim.

Am ajuns sa fiu implicata in proiectul Irinei Mihaita, Model for a day, datorita unui prieten care m-a propus sa fiu „aleasa”. Ma incadram in tiparul cautat: cu potential de transformareJ. I-am spus lui Stefan ca eu sunt salbatica si am acceptat mai mult constransa de incapacitatea de a spune: NU!.

La inceputul lunii iunie paseam cu incredere (emotie) in spatiul lor de creatie. Vorbesc de o echipa extrem de profesionista si compatibila.

Photo: Tiberiu Arsene

Make-up: Irina Mihaita

Hairstyle: Andrei Ambrosio

Styling: Mirela Fraser

Lasand la o parte vorbaria despre frumusetea suprema a sufletului si a mintii este atat de important sa aratam si sa pozam minunat...

Nu e usor de descris ce s-a intamplat acolo, e usor de aratat unde se poate ajunge:

http://thementhor.wordpress.com/2013/07/04/new-model-for-a-day/

Azi scriu despre Praga

Fiind intr-un proces de reabilitare dupa ce m-a apucat o frica teribila de avion, calatoresc cel putin de 2 ori pe luna cu acest minunat mijloc de transport.

Faptul ca scriu dupa trei saptamani de la intoarcerea din vacanta despre orasul gazda, Praga, este dovada faptului ca incerc sa ma tratez. 

Cum ma tratez: pai daca la dus am stat langa fete si am turuit intr-una, la intoarcere mi-am notat impresii de vacanta si astfel am scris intr-una.

Am ajuns in Praga marti, 04.06.2013. Era prima zi fara ploaie dupa cateva care au adus orasul in stare de calamitate: inundatii. 

Zborul a durat cam 1.30h, am ajuns in Praga pe la 6.30 (ora lor).

Am asteptat pana la 7 sa se deschida un ghiseu de la care cu 310 coroane ne-am cumparat un abonament valabil 3 zile pe orice fel de mijloc de transport in comun.

De la aeroport am luat autobuzul 119 si apoi tramvaiul 20 care ne-a lasat chiar in fata hotelului Ukrize, hotel pe care vi-l recomand din suflet. Se afla vis-a-vis de complexul Petrin, de la cativa metri de hotel se poate lua funicularul pentru a admira Praga dintr-un turn, copie a turnului Eiffel, pentru a vizita Labirintul oglinzilor sau pur si simplu pentru o plimbare printr-un parc superb.

O surpriza placuta pe care am avut-o la hotel a fost ca, desi am ajuns la 8 dimineata, am facut check-in-ul fara probleme si am fost invitati si la micul dejun (neinclus in pret).

Un alt avantaj al hotelului este reprezentat si de restaurantele din jur: un restaurant Svejk perete-in-perete si unul mexican in apropiere, cu mancare foarte buna. Fata de restaurantele din zona centrului vechi, preturile erau mult mai bune.

Ca idee, In Praga se mananca si se bea la aceleasi preturi ca in Bucuresti.

Am vizitat orasul in 5 zile intregi, am facut febra musculara si ne-am revenit.

In principiu, am vazut:

Prima zi:

* dealul Petrin (urcat pe jos, funicularul nu functiona), am trecut un pic pe la Castelul Praghez si prin Centrul Vechi

A doua zi:

Dimineata: Castelul

Aici am urcat intr-un turn 285 de trepte extrem de spiralate...nu stiu daca imi amintesc cu placere sau nu de experienta asta ametitoare.

Dupa - amiaza: Vysehrad - aici se afla un cimitir extrem de interesant 

A treia zi: 

In sejurul nostru am avut inclusa si o plimbare cu ghid roman, plimbare care s-a desfasurat in zona centrala, a durat in jur de 2 ore si care a fost foarte placuta.

A patra zi 
Ne-am petrecut-o plimbandu-ne fara un tel anume (se pare ca nu mi-am notat ce am facut in a patra zi si am uitat, imi amintesc doar ca cumparam niste suveniruri de prin centru, iar baietii vizitau muzeul tehnicii)...

Update: (mi-am amintit) dupa-amiaza am urcat prima oara cu funicularul dealul Petrin si am vazut ce spuneam ca e de vazut la inceputul povestii de clasa a doua.

In ultima zi, am mai trecut pe la Castel si ne-am plimbat prin gradinile regale, am urcat din nou cu funicularul si am coborat pe jos delusorul fermecat.

Ce nu am facut:

*nu am vizitat gradina zoologica (era inchisa din cauza inundatiilor)

*desi ne-am dus tocmai la Palatul industrial ca sa admiram fantanilor arteziene dansatoare, am gasit doar un loc care parea mai degraba a fi abandonat (nu am stiut clar daca tot inundatiile au fost de vina sau fantanile pur si simplu nu mai functioneaza)

*podul Carol era inchis (inundatiile!!!)

Norocul nostru a fost reprezentat chiar de unul dintre prietenii din micul grupulet care s-a documentat extrem de bine, ne-a plimbat peste tot; noi nici nu stiam la ce statie ar fi trebuit sa coboram din tramvai, pur si simplu coboram atunci cand ni se spunea:). 
Ca sa nu mai spun ca l-a laudat si ghidul cand a auzit cate locuri vazusem noi in doua zile (printre care, Vysehrad-ul, care nu este foarte turistic, fiind un pic mai indepartat de centru - a fost singura data cand am calatorit cu metroul).

Unde nu ne-a placut:

* la beraria U Fleku (considerata a fi cea mai veche berarie din Praga), chelnarii te hartuiesc efectiv ca sa consumi mult, la sfarsit am primit o nota de plata scrisa cu pixul si cand am cerut factura ni s-a adus chitanta). Desi se considera o berarie cu pretentii, nu reprezinta nici macar 1% din ceea ce vedeti la Carul cu bere din Bucuresti.

Unde ne-a placut:

* La bodeguita del medio - un par cubanez cu muzica live situat in apropierea centrului vechi.

* pe strazi

In timpul vacantei, m-am ocupat si de un proiect personal, produsul cel mai amuzant se gaseste mai jos:

!Despre sculptor gasiti informatii aici: David Cerny.

Am pus o intrebare...

Si am primit raspunsuri....
Intrebarea: 

Buna, 

Va trimit aceasta intrebare la care vreau un raspuns sincer...pentru a-mi potoli nebunia de a intreba pe Facebook...

Daca ati avea de ales intre:

a) un barbat insurat si disponibil

b) un barbat divortat si indisponibil

*alta varianta nu exista

ce ati alege?

Ganditi-va si la normele impuse de societate, puneti-va in locul nevestei inselate si al amantei singure, ganditi-va la mama si la tata si la vremurile pe care le traim, faptul ca ati putea fi singure si ati simti nevoie nu neaparat de dragoste ci mai degraba sa spui cuiva "te iubesc" poate chiar daca nu crezi.

Raspuns 1:

Diana, 

Sunt in dificultate, pentru ca exista si multe alte variante, dar daca nu imi dai de ales eu merg pe varianta b) :D.

P.S. TU esti singura care poate sa aleaga ceea ce este mai bine.

Te pup.

"M...Necasatorita, fara copii, nu este intr-o relatie stabila, Romania..."

Raspuns 2:

))

Din pacate nu cred ca exista raspuns “corect” la intrebarea asta. Daca vrei sa tii cont de normele impuse de societate, alege b), daca nu-ti pasa de norme (doar cuvantul in sine deja ma enerveaza) si vrei sa faci alegerea cea mai buna pentru tine, alege cu inima!

Oricare va fi alegerea ta eu te sustin.

Fuck normele,

"R: casatorita, fara copii, traieste foarte departe de Romania..."

Raspuns 3:

Nu poti sa traiesti si sa iubesti fara sa ai asteptari, sperante, dorinte cu omul iubit...iti moare sufletul, te pierzi pe undeva pe drum...da-ti sansa sa iubesti si sa fii iubita de un barbat doar al tau care sa te faca CEA MAI IMPORTANTA FEMEIE DIN VIATA LUI...

Replica mea:

Asa e!

Numai ca trebuie sa fie si varianta c) in viata noastra, varianta care nu apare mereu.

Ce vorbe frumoase ai scris! Iti doresc si tie toata dragostea din lumea asta!

Raspunsul ei:

O sa apara!..Cand nici nu o astepti...trebuie doar sa fim pe faza si nu prea ocupate cu varianta a sau b. Multumesc mult, te pup si mai vorbim cand vrei...

...

Un alt raspuns:

Esti dispusa, cu alte cuvinte, mai ai energie sa tragi pe cineva din atatea probleme?..cand probabil tu esti cea care in momentul asta din viata, are nevoie de cineva care sa te "salveze"...sfatul meu, din suflet este sa nu te sacrifici...pune-te pe primul loc si lasa-i pe altii sa lupte pt tine. 

O zi frumoasa!

"D: necasatorita, un copil, Romania"

Raspunsul 4:

am vazut intrebarea de pe mail:)

as alege barbatul divortat si indisponibil si il ia mama naibii daca nu devine available in conditiile in care mi se pune pata:)))

"A: casatorita, fara copii, Romania"

Raspunsul 5:

Optiunea A as alege.

Opt B iti garanteaza singuratatea. Cu Opt A, parca parca din cand in cand sufletul iti mai este mangaiat si pofta de iubire (indiferent de forma) potolita. 

Te puuup

"D: casatorita (a doua oara), fara copii, Romania."

PS: Intrebarea a fost adresata catre 10 fete, toate apropiate si dragi prietene...

Cand o sa imi amintesc vremurile in care locuiam in Piata Romana

O sa nu uit cum ma uit pe fereastra asta de langa care scriu acum si ma minunez de cat de verzi si inalti pot fi copacii in centrul Bucurestiului.

O sa nu uit cum cei doi vagabonzi, "sot si sotie", se mangaie dupa ce minute in sir s-au injurat.

O sa nu uit mesajele lipite de vecina de sub noi pe usa liftului de la etajul la care locuim, mesaje ce fac referire la programul de odihna.

O sa nu uit ca am cui spune "Buna" cand intru in casa si "O zi buna!" la plecare.

O sa nu uit ca mi-a placut atat de mult sa locuiesc aici, ca stiu si chelnerii de la barul din apropiere ca "locuiesc in zona". Spun tuturor!

O sa nu uit nici teama pe care o simt cand intru singura in scara blocului seara tarziu. O fi normala frica asta...

O sa nu uit nici vacantele din care m-am intors extrem de fericita, nici pe cea care m-a trimis direct la psiholog.

O sa nu uit nici pe cel pe care l-am iubit.

O sa nu uit nici pe cel care a aparut desi l-am asteptat.

Aici aveam 30 de ani...

Aici m-am horatat sa plec si sa ma duc.

Aici mi-am cumparat primul tablou la care ma uit mereu cu drag.

Aici am descoperit carti si filme.

Si aici mi s-a strans inima gandindu-ma cum am reusit sa merit o sora atat de buna.

Aici am venit dupa ce am vazut cea mai frumoasa piesa de teatru (Dineu cu prosti).

Aici am visat ca o sa am ce sa scriu. 

Aici inca ma gandesc daca pot sa imi stirbesc mandria sunandu-l sa ii cer sfatul.

Aici am avut tot ce mi-a trebuit si aici am descoperit puterea gandurilor si a mintii, subconstientul care te pune la pamant atunci cand crezi ca le ai pe toate.

De aici plec acum sa vad The Great Gatsby...

M-am intors la Timisoara

Dupa 2 ani si jumatate ma intorc in orasul timisorenilor pentru un nou proiect SAP, alt proiect de la 0, al 8-lea:).
Ia uita-ma cum stau eu cu manutele incrucisate la prima prezentare. Sa nu cumva sa ma vada vreun specialist in limbajul trupului...

"You have no right to care what I think of your work...You're to good for that".
"All growth demands destruction. You can't make un omelet without breaking eggs. You must be willing to suffer, to be cruel, to be dishonest, to be unclean-anything, my dear, to kill the most stubborn of roots, the ego...We must destroy the ego first."
"Don't despite the middleman. He's necessary. Someone had to tell them."

"It takes two to make every great career: the man who is great, and the man -almost rare- who is great enough to see greatness and to say so."

Ayn Rand - The Fountainhead 

2 ani si jumatate

2 ani si jumatate au trecut peste mine si peste viata mea...teoretic m-au lasat mai puternica...
am in CV un proiect ce seamana cu un print frumos: a fost o implementare "greenfield" la o companie bine cunoscuta in Romania, cu o solutie SAP de industrie (Oil&Gas), cu 6 Go-lives intr-un an, inlocuind principalul concurent de pe piata mondiala (Oracle).
Am facut de toate...Mi s-a dat o sansa, mi se strange inima cand ma gandesc ca nu stiu daca am spus vreodata: Multumesc!

Raman cu amintirea primei zile si cu cea a ultimei: am venit plina de emotii si de incredere si am plecat la fel de emotionata si cu desaga plina de dovezi de simpatie.
La cat de exhibitionista sunt eu as fi insiruit aici fiecare email de despartire, dar bunul simt ma cam opreste...


Departe de zilele de proiect si de tara draga care sarbatoreste acum frumoasele zile de Paste, ma gandesc la toti si la toate...

Eu imi doresc mie sa fiu echilibrata emotional, sa nu cer prea mult de la mine si sa ofer atat de mult incat sa simt...

Si doresc asta tuturor!

Diminetile de sambata

Ascult un radio din Miami, ma doare un pic capul dupa intalnirea de aseara...Nu am limite...

Sper ca totul sa se schimbe din luna urmatoare, sa ma sa schimb eu. O sa fie un nou inceput si de obicei imi place de mine la noi inceputuri: sunt mai calma, mai buna, mai rabdatoare. Cum e si normal, in ultima perioada, am acumulat si cunostinte si stres si presiuni.

Cel mai important este ca am cunoscut oameni si prieteni.


Si Andrei, ne-a trimis aseara, la aproape un an de la vacanta petrecuta impreuna, pozele:).

"It's too bad you're not married, Peter. A wife would have been most decorative tonight. Goes well with the public. With the movie audiences, too".
"Personal love, Peter, is a great evil-as everything personal. And it always leads to misery. Don't you see why? Personal love is an act of discrination, of preference. It is an act of injustice-to every human being on earth whom you rib of the affection arbitrarily granted to one. You must love all men equally. But you cannot achieve so noble an emotion if you don't kill your selfish little choices. They are vicious and futile-since they contradict the first cosmic law-the basic equality of all men".
Ayn Rand - The Fountainhead

Ma intorc la viata mea

Cred ca iar lucrez cam mult...Ieri era cat pe ce sa ratez o piesa de teatru celebra din cauza unui atac de panica.
Exact! Atac de panica...Nu stiu de ce, nu stiu de unde..M-am trezit in mijlocul salii mari a Teatrului National inconjurata de sute de oameni si vroiam sa plageec...Vroiam sa plec de la piesa pe care o vanez de 2 ani.
Daca nu ma scotea Malaele din starea de panica, nu plecam? Plecam!

A fost prima data in viata mea cand, la sfarsit, imi venea sa plang, un plans de bucurie pentru ca am avut ocazia sa ii vad pe oamenii astia jucand atat de bine o piesa atat de frumoasa.

Dineu cu prosti! Teatrul National!

Se intampla multe in perioda asta si in dragoste si in DIAPS...

"It's good to suffer. Don't complain. Bear, bow, accept - and be grateful that God has made you suffer. For this makes you better than the people who are laughing and happy. If you don't understand this, don't try to understand. Everything bad comes from the mind, because the mind asks too many questions. It is blessed to believe, not to understand."

"Don't do anything. Let me do the talking. There's nothing you can do. When facing society, the man most concerned, the man who is to do the most and contribute the most, has the least say. It's taken for granted that he has no voice and the reasons he could offer are rejected in advance as prejudiced-since no speach is ever considered, but only the speaker. It's so much easier to pass judgment on a man that on an idea."

Ayn Rand - The Fountainhead

Lectia de batranete si lectia de copilarie

Astazi m-am oprit pentru cateva secunde in fata la Cinema Patria pentru a vedea ce filme ruleaza. Erau doua. Unul dintre ele se numea: Condamnat la viata. Langa mine era un batran. Am facut cativa pasi continuandu-mi drumul. La fel si batranul.

El: Ati vazut? „Condamnat la viata!” Sigur este vorba despre eutanasierea umana. Stiti ca in alte tari precum Elvetia si Belgia, eutanasierea umana este legalizata?

....

El: Numai la noi...Sunt unii care stau cate 20 de ani la pat si se chinuiesc. Offf. Da. In tarile civilizate se poate.

Eu nu puteam sa leg o fraza cat de cat inteligila. Nu stiam care e cu adevarat subiectul filmului, dar cel mai important este ca nu stiam cum sa discut acest subiect cu un batran de 80 de ani. Efectiv nu stiam.

Ii urez multa sanatate si dau de inteles ca ma grabesc.

El: Nu, stati ca si eu merg in aceeasi directie. Ma duc la Biserica Sfantul Iosif. Ne dau o revista cu noul Papa.

Ii povestesc ca citisem o binecuvantare pe care o facuse el cu o zi inainte, binecuvantare care suna cam asa:

„Va dau tuturor celor multi care nu apartineti de Biserica Catolica, si altora care nu sunt credinciosi, va dau binecuvantarea din inima, in tacere, fiecaruia dintre voi, respectand alegerea voastra, dar stiind ca fiecare dintre voi sunt copiii lui Dumnezeu.”

El: Asa este! Foarte frumos! O sa fie un Papa bun!

Drumurile noastre s-au despartit. Eu am plecat zambind dar gandindu-ma ca sigur filmul „Condamnat la viata” nu era despre eutanasierea umana. In seara asta am vazut ca nu e.

Nu interpretez...ma gandesc ca fiecare varsta are temerile si ingrijorarile ei, iar la batranete ma gandesc ca iti doresti, in primul rand, sa nu fii o povara. Am vazut de multe ori ca tinerii sunt mai speriati de moarte decat batranii care o accepta simplu, cu demnitate.

Dupa-amiaza am primit, in schimb, lectia copilariei. A copilului perfect care nu a implinit inca 2 ani, inconjurat de parinti si de bunici, simbolul sperantei depline. Cand se termina energia asta pe care o avem cand suntem copii: sa alergam mereu, sa radem mereu? Si de ce copiii invata prima oara forma de salut: Pa?

India - Maroc - Italia

Am un top 3 de melodii pe care le ascult cand vreau sa imi alimentez o stare, starea de visare.

Nu sunt romantice ca romantismul se joaca in 2 si parca cantecele despre care vorbesc nu sunt destul de dinamice pentru mai mult de o persoana.

Am spus gresit top 3 la inceput. De fapt sunt trei melodii toate pe locul 1.

Va dati seama ca am 1000 de lucruri de facut si eu pierd vremea pe youtube.

Gata! Am plecat!

Avem asa:

Cantecul din filmul de Oscar

Cantecul din lumea si filmul oriental

Cantecul din lumea si filmul italian

Repetitia

Zilele astea oamenii de langa mine au fost toleranti. Au auzit si au vazut de mai multe ori acelasi lucru. Nu le-a fost usor; unii au rezistat pana la capat. A fost un fel de test al prieteniei.

"There's got to be suffering in the world, else how we would be virtuous and feel compasion?"

Mi-am semi schimbat look-ul astazi.

"She found a deep sense of fitness in the fact that here, among people, they should be strangers; strangers and enemies. She thought , these people can think of many things he and I are to each other - except what we are."

Am avut o seara cu zambetul surorii dragi si rasetul nepotelului nazdravan.

"She whispered: There was a man talking with you out there today, and he was smiling of you, the fool, the terrible fool, last week he was looking at a pair of movie comedians and loving them, I wanted to tell that man: don't look at him, don't like him, you will have to hate the rest of the world. it's like that, you damn fool, one or the other, not together, not with the same eyes, don't look at him, don't like him."

O sa adorm cu un raspuns mai putin.

 Ghilimele sunt ale lui Ayn Rand.

Happiness

"Happiness? But there is so middle class. What is happiness? There are so many important things in life so much more important than happiness."

Obsesia mea a trecut din nou saptamana asta de la oameni la carte.

Nu imi plac zborurile dimineata devreme. Dorm putin.

Am avut o experienta profesionala interesanta. Am observat ca profesionalismul sau lipsa lui nu tine cont de natie. 

"He felt a violent pleasure, because she seemed to fragile to stand the brutality of what he was doing; and because she stood it so well".

Am incercat sa ma uit la un alt film al lui Almodovar. Nu am gasit subtitrare si am hotarat ca nu vreau sa il ascult in limba originala.

"Why? There could be two explanations, I think. The nice one would be that they are generous and wish to honor you with their friendship. Only the nice explanations are never the true ones. The other one is that they know you are degrading yourself by needing them, you've coming down off pinnacle - every loneliness is a pinnacle-and they're delighted to drag you down through their friendship." 

Eu zilele din weekendul care incepe le am pline pline.

"Happiness? But there is so middle class. What is happiness? There are so many important things in life so much more important than happiness."

Textele frumoase sunt din: The Fountainhead - Ayn Rand

Am avut odata un iubit

care locuieste acum pe un alt continent, are o varsta, un copil si o nevasta.

Luni seara bajbaiam prin noul terminal de la Otopeni ca sa gasesc zona din care pleaca  zborurile interne. M-am asezat cuminte pe un scaun. In fata mea era un cuplu de batrani. Vorbeau in franceza. In cateva minute am remarcat ca domnul studia de zor un ghid de conversatie francez-roman.

Doamna il asista si ii corecta pronuntia. Ea era romanca.

In dreapta mea era o alta doamna care a intrat in vorba cu cei doi din cuplul studios. Ea vorbea numai franceza.

In spatele meu statea un grup care a protestat atunci cand s-a anuntat ca zborul nostru va avea o intarzire de 30 de minute ("Ce ghinion avem! Toate celelalte curse au plecat la timp. Numai noi avem intarziere!").

In diagonala cu mine era un tip interesant. Nu stiu cum si-a petrecut cele 30 de minute. Eu am vorbit la telefon.

Am urcat in autobuzul care ne-a dus la avion. 

Langa mine pe bancuta era un domn din grupul ghinionist. In diagonala cu mine era acelasi tip interesant.

Am urcat impreuna in avion. Eu aveam loc in penultimul rand, singura, el, singur, in spatele meu. A socializat cu stewardesa pe care o mai intalnise intr-un alt avion cu o saptamana inainte. Cursa despre care vorbeau mi-a trezit amintiri si curiozitate. M-am  mai invartit si am vazut ca citea o carte pe care o stiam.

Am coborat. Ne-am invartit aproape impreuna pe langa banda de bagaje. Cred ca ultimele 2 bagaje au fost ale noastre.

Eu am sunat la un taxi si am iesit din aeroport. El era deja afara. Eu sunt muta de felul meu dar m-am trezit intrebandu-l daca e din orasul nostru destinatar. Era si nu era. Se nascuse in celalalt capat de tara ca si mine ca si el. Ii paream cunoscuta. Eu aveam o senzatie ciudata. 

A doua zi:

* De ce ai intrebat stewardesa de .....?

* Pai m-am intors saptamana trecuta de acolo. Eu locuiesc in....(orasul in care locuieste acum o dragoste nebuna de a mea)

* Cati ani ani?

* Cati imi dai? Am XX (aceeasi varsta pe care o are aceeasi dragoste nebuna)

....

* Am un copil de X ani (aceeasi varsta ca a copilului dragostei nebune)

* XXXX (nume) este fosta mea sotie (acelasi nume pe care il poarta actuala sotie a dragostei nebune)

Nu stiu de ce a avut un impact atat de mare intamplarea asta asupra mea...Dragostea nebuna a trecut.

Cineva sau ceva ma urmareste!

"No one can teach you anything, not at the core, at the source of it. What you are doying it's yours, not mine, I can only teach you to do it better. I can give you the means, but the aim - the aim's your own."

"(Freedom) To ask nothing. To expect nothing. To depend of nothing."

"How do you expect to get along the world? You have to live with people, you know. There are only two ways. You can join them or you can fight them."

"When you makes enemies one knows that one's dangerous where it's necessary to be dangerous. There are things that must be destroyed - or they will destroy us."

Ayn Rand - The Fountainhead

Citesc o carte de un an...

Pana astazi, citeam o carte de un an. A fost o lectura grea, foarte grea...
Intamplator cartea asta e biblia mea reflectarea perfecta a modului in care eu gandesc si in care am gandit de cand eram copil.
E un manifest impotriva sacrificiului, impotriva trairii vietii pentru a-i ferici pe ceilalti. E un manifest pentru un egoism controlat. 

Citez astazi 2 paragrafe:

"I have, let's say, sixty years to live. Most of that time will be spent working. I've choosen the work I want to do. If I find no joy in it, then I'm only condemning myself to sixty years of torture."

Personajul principal este un geniu arhitect iar citatul de mai sus este pentru noi plangaciosii cotidieni prinsi in mrejele unui birou urat si care nu vedem dincolo de el.
Daca vedem si nu ne place nu suntem in stare sa facem o valiza. E pentru mine citatul de mai sus si pentru toti cei care cer, cer, cer...

""If you want my advise, Peter", he said at last, "you've made a mistake already. By asking me. By asking anyone. Never ask people. Not about your work. Don't you know what you want? How can you stand it, not to know?"

Nu e nimic de spus sau de interpretat... 
Ambele paragrafe sunt din The Fountainhead. Autoarea este Ayn Rand. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun urmariti un interviu din 1959 cu cea care a devenit mentor pentru multi vizionari contemporani cu noi:

Weekend pe scurt:
Vineri: Pozitia copilului + seara frumoasa la terasa
Sambata: Geanta Dada, Almodovar - Los Abrazos Rotos, Centrul Vechi
Duminica: Rochita Hippie Hippie Shake, ultimele pagini din cartulie, bilete Dineu cu prosti, prajituri
Parca cam material asa...dar bine ca scriu aici:)
Urmeaza o saptamana cu calatorii!

Inca mai caut filmul de Oscar

Am inceput si luna asta cu o sambata mai putin:).
De fapt am fost la serviciu, lucru care nu a fost neaparat rau pentru ca mi-a placut atmosfera si mi-au placut oamenii.
Dar duminica a fost cu 2 filme de Oscar: unul acasa si al doilea la cinema.
Primul m-a tinut intr-o tensiune care nu ar trebui sa caracterizeze nici o zi din asta lenesa, iar la al doilea m-am rugat sa vad geniul si sa spun: Da, a meritat!!! E buna!
Nu m-am rugat destul.
Mi-a placut cam de 10 ori mai mult in Hunger Games.

1. Argo
2. Silver Linings Playbook

Stiu un film care a avut un efect mult mai puternic asupra mea si simt ca ar avea ceva in comun cu Silver...e vorba despre:

Zbor deasupra unui cuib de cuci

 Scriu asta in timp ce import vreo 7800 de mijloace fixe cu drag si spor.

Si la Viata lui Pi ce m-am mai plictisit!!!
 

Diferenta dintre vis si realitate

I: Cum reactionati in conditii de stres?

E: Foarte bine, orice se poate rezolva cu calm si organizare!

I:  Minunat!

Asa de frumos am raspuns la intrebarea asta ori de cate ori am avut ocazia. Dar uita-te la mine cand sunt stresata, daca mai stiu vreo teorie...sunt super nervoasa...ma ratoiesc aiurea...si nu la oricine...

Mustrarile de constinta apar cam intr-un minut asa...e timpul ala de care am uitat ca o sa vina acum un minut...

Daca am vreo problema, acum, asta este: sa incerc sa vorbesc folosind un ton extrem de frumos!

As putea sa ma inregistrez odata, o metoda mai dura de atat nu as putea sa imi aplic! As intra in pamant de rusine!

E ca atunci cand bei prea multe bericele si vorbesti mult si povestesti de mai multe ori acelasi lucru!

Regrele de dupa sunt cam la fel!

Pana una alta, astazi e primul weekend de anul acesta in care STAU DEGEABA!!! Chiar si faptul ca o sa merg 200 de metri pana la cel mai apropiat cinematograf sa vad The Flight mi se pare ca ma incurca un pic...Dar faptul ca: nu vizitez spitale, super-market-uri, ateliere de incaltaminte, nu fac curatenie, nu ma duc la birou...aproape ca ma face sa topai de bucurie! Dar cum sa topai cand stiu ca habar nu am sa vorbesc frumos!