"Intregul Iasi e desenat frumos

Si orice pas al frunzelor ramane

De parca, el e dintr-un nobil os

Biblioteca Patriei Romane.

...

Aici, mai dulce curge vinu-n teasc

Si om mai bun ca moldoveanul nu e

Aici, chiar si copiii cand se nasc

In fasa au proiectul de statuie.

...

De ce au ales nu Iasi, ci Bucuresti,

In fond, intregul Iasi era un templu?

Voi, claditori ai soartei romanesti,

Purtarea Iasului e un exemplu.

...

Si mai stiau acei ce-au acceptat

Ca Iasu-i Iasi, ca nu-l sfarama timpul,

Ca zeii unui neam neinfricat,

Aici, la Iasi si-au hotarat Olimpul."

Adrian Paunescu, Umbre la Iasi.

Formular de incorporare...

"Formularul de incorporare pe care tocmai l-am primit ma uluieste! Sa fiu soldat? (...). Pana si ideea e derutanta! Imi trimit un aviz prin care-mi cer sa ma pregatesc sa ucid oameni! Nu m-ar mira mai mult nici daca as primi de la Departamentul de Razboi, o dispozitie ca, sub pedepse cumplite, sa infaptuiesc miracole, sa misc muntii din loc, sa invii mortii."

"E o usurare sa pun deoparte camasa de zale, sa ma asez putin la foc in culise si sa iau viata asa cum e, doar pentru mine. Dar exigentele vietii nu-mi dau pace. Trebuie sa continui mascarada."

Am stat sa termin cartea recomandata de o prietena si a carui titlu ma tinea oarecum la distanta...O dau mai departe:

Nu merg acolo...sigur sunt numai copii de liceu!!!

Si cum inca auzim la fiecare colt de strada ca suntem in era "Mobile", am inceput sa mai citesc si eu una alta despre aplicatiile astea care ne fac "viata mai usoara"...

De fapt curiozitatea mea este oarecum fortata de teama de a nu ramane in urma...Spun, uitandu-ma rusinata in jos, ca eu nu m-am prins inca de ce ar trebui sa imi cumpar IPhone sau IPad...

Ei, dar tot auzind in stanga, dreapta, la conferinte etc Mobile Mobile Mobile...am inceput sa navighez si eu de pe laptopul care face acusi 4 ani, sa vad care e treaba...

Am dat peste un articol despre o aplicatie mobile care te ajuta sa alegi barul ideal pentru o iesire cu prietenii sau in cautarea "dragostei".

Aplicatia se numeste Scenetap (http://www.scenetap.com/) si cu ajutorul ei afli cateva informatii pe care eu le consider extraordinar de pretioase:
- cati oameni sunt intr-o anumita locatie
- cati baieti si cate fete sunt in bar
- cam care este vasta celor prezenti

Toate lucrurile acestea devin cunoscute cu ajutorul unei camere montate la intrarea in locatie....
Cei care promoveaza promit ca nu sunt divulgate informatii personale (nu iti apare fatza pe nicaieri)...
Asa ca e mai usor sa gasesc petrecerile celor peste 30 de ani, care sunt "foarte populare in Germania" - vorba unui prieten...

Dar concluzia e de fapt alta: daca va pricepeti la vanzari, cat e sa bateti la usa fiecarui bar/club/restaurant sa ii propuneti o promovare prin scenetap...E clar, ca mai intai trebuie sa vedeti cam ce ar putea iesi de aici (http://www.scenetap.com/)...
Geani, te bagi?

Imi zboara gandul...

Fiind in pielea omului fara responsabilitati imi doresc "ocupatia de weekend"...Imi zboara gandul la francize, la cusut, la "afaceri"...

Acum vreo 2-3 ani vroiam sa ii gasesc o ocupatie mamei, proaspat iesita la pensie. Era vorba despre un stand cu bomboane Bucuria in Barlad...Am renuntat, cam repede...Motivul a fost: lipsa unui spatiu potrivit.

Intre timp, mama si-a gasit singura ocupatia...si se pare ca una mult mai potrivita, dovanda stand si premiul de mai jos:

Ideile mele pentru ocupatia de weekend zboara, zboara...numai ca tre sa ajung sa am chef sa le opresc din zbor.
Ieri am urcat pe bicicleta dupa mai bine de 15 ani si se pare ca mi-e frica de oameni si atunci cand merg pe bicicleta...Ei...Mergeam ca un motan incaltat si baut...Am plecat din parcul Tineretului cu gandurile astea: "nu se poate...maine dimineata la 10 sunt aici la pedalat"...Avand in vedere ca la 10 dormeam, inseamna ca nu mi-a fost chiar atat de rusine ca merg cam leganat si ca mi-e frica sa trec pe langa oameni...
In seara asta ma duc la tenis...Aici nu ar trebui sa fie nimic aventuros...

Am dat...am primit...

Incep prin a-mi cere scuze prietenilor mei care au auzit de "sute" de ori vorbele pe care o sa le scriu in continuare...
Sunt cuvinte banale...dar cititi printre ele...
Nu stiu sa fac cadouri...Mai mult decat atat ma panichez teribil cand se apropie ziua cuiva apropiat, incat, din panica asta, nu iese nimic bun, cateodata nu iese nici macar un cadou mic...
Eiii...dar am si trei reusite...trei cadouri frumoase pe care le-am facut...
1. o carte cu postarile de pe blog ale Nicoletei, cartea a fost publicata la editura online http://www.lulu.com/
http://www.lulu.com/product/paperback/gandurile-melerasfirate/13034770
2. o revista Vogue din ianuarie 1981, luna si anul in care s-a nascut Ioana
3. un set de pictura de la http://www.colorit.ro/ pentru sora mea (sevalet, panza, pensula, culori)...Inca mai astept sa se apuce de pictat...acum e un pic cam ocupata...


Sunt doua cadouri pe care nu le uit eu: petrecerea surpriza organizata de Bogdan acum 7 ani si biletul de avion pe care l-am primit anul acesta de la prietenii mei din Iasi cu mesajul/intrebarea: "Noi ne-am gandit sa vii la Iasi sa iti sarbatoresti ziua de nastere...Vrei sa vii?" "Da da da"


Dar sa stiti ca mi-au placut si florile si bijuteriile si astrograma natala si cosmeticele si ochelarii de soare si cartea draga...
Da...Ati citit bine...am primit si o astrograma natala (Multumesc Nico) in care se spune despre mine cam asa:


"Constructia ta emotionala poate parea "ciudata" celor din jur, persoanele mai conventionale si mai previzibile simtindu-se infuriate sau frustrate din cauza acestor atitudini si reactii ale tale".


Scrie si de bine, dar mi-a placut ca sunt si eu catalogata ca fiind ciudata asa cum spun si eu despre altii...
"E cam ciudat"
"De ce spui asa?"
"Nu stiu sa iti explic".


Corect (asta e nou meu tic verbal, asa am observat!)...Am vrut sa ma laud si sa dau idei:)...

Asteptati un pic...

Asteptati un pic...sa inchid televizorul...ca sa pot scrie despre nepotelul meu, despre ziua mea, despre emotiile pe care le am de vreo cateva saptamani, fara nici un motiv...

Da...s-a nascut Tudor...e mic acum...Nu ii fac urari de noroc si sanatate...O sa aiba alaturi parintii si bunicii...O sa fiu si eu pe undeva...ca sa ne asiguram ca zambeste suficient de des...

Pe 25 mai, am implinit si eu 30 de ani...Glumeam mereu spunand ca e cea mai frumoasa zi...mai in gluma, mai in serios cred asta in fiecare an:)...Am primit cadouri frumoase, dovezi de prietenie si de dragoste care imi amintesc de ce am lasat in urma sau care ma fac constienta de ce am acum in viata mea...

Astept sa fiu eu, asa cum ma stiu...sa nu ma mai trezesc auzind: "Este vreun medic la bord?"...

Ah, da...si sa inteleg, o data pentru totdeauna, ca nu a meritat nici o secunda din atentia mea...chiar daca am spus ca nu o sa ajung sa cred asta...dar asta este, suntem oameni!