Diminetile de sambata

Ascult un radio din Miami, ma doare un pic capul dupa intalnirea de aseara...Nu am limite...

Sper ca totul sa se schimbe din luna urmatoare, sa ma sa schimb eu. O sa fie un nou inceput si de obicei imi place de mine la noi inceputuri: sunt mai calma, mai buna, mai rabdatoare. Cum e si normal, in ultima perioada, am acumulat si cunostinte si stres si presiuni.

Cel mai important este ca am cunoscut oameni si prieteni.


Si Andrei, ne-a trimis aseara, la aproape un an de la vacanta petrecuta impreuna, pozele:).

"It's too bad you're not married, Peter. A wife would have been most decorative tonight. Goes well with the public. With the movie audiences, too".
"Personal love, Peter, is a great evil-as everything personal. And it always leads to misery. Don't you see why? Personal love is an act of discrination, of preference. It is an act of injustice-to every human being on earth whom you rib of the affection arbitrarily granted to one. You must love all men equally. But you cannot achieve so noble an emotion if you don't kill your selfish little choices. They are vicious and futile-since they contradict the first cosmic law-the basic equality of all men".
Ayn Rand - The Fountainhead

Ma intorc la viata mea

Cred ca iar lucrez cam mult...Ieri era cat pe ce sa ratez o piesa de teatru celebra din cauza unui atac de panica.
Exact! Atac de panica...Nu stiu de ce, nu stiu de unde..M-am trezit in mijlocul salii mari a Teatrului National inconjurata de sute de oameni si vroiam sa plageec...Vroiam sa plec de la piesa pe care o vanez de 2 ani.
Daca nu ma scotea Malaele din starea de panica, nu plecam? Plecam!

A fost prima data in viata mea cand, la sfarsit, imi venea sa plang, un plans de bucurie pentru ca am avut ocazia sa ii vad pe oamenii astia jucand atat de bine o piesa atat de frumoasa.

Dineu cu prosti! Teatrul National!

Se intampla multe in perioda asta si in dragoste si in DIAPS...

"It's good to suffer. Don't complain. Bear, bow, accept - and be grateful that God has made you suffer. For this makes you better than the people who are laughing and happy. If you don't understand this, don't try to understand. Everything bad comes from the mind, because the mind asks too many questions. It is blessed to believe, not to understand."

"Don't do anything. Let me do the talking. There's nothing you can do. When facing society, the man most concerned, the man who is to do the most and contribute the most, has the least say. It's taken for granted that he has no voice and the reasons he could offer are rejected in advance as prejudiced-since no speach is ever considered, but only the speaker. It's so much easier to pass judgment on a man that on an idea."

Ayn Rand - The Fountainhead

Lectia de batranete si lectia de copilarie

Astazi m-am oprit pentru cateva secunde in fata la Cinema Patria pentru a vedea ce filme ruleaza. Erau doua. Unul dintre ele se numea: Condamnat la viata. Langa mine era un batran. Am facut cativa pasi continuandu-mi drumul. La fel si batranul.

El: Ati vazut? „Condamnat la viata!” Sigur este vorba despre eutanasierea umana. Stiti ca in alte tari precum Elvetia si Belgia, eutanasierea umana este legalizata?

....

El: Numai la noi...Sunt unii care stau cate 20 de ani la pat si se chinuiesc. Offf. Da. In tarile civilizate se poate.

Eu nu puteam sa leg o fraza cat de cat inteligila. Nu stiam care e cu adevarat subiectul filmului, dar cel mai important este ca nu stiam cum sa discut acest subiect cu un batran de 80 de ani. Efectiv nu stiam.

Ii urez multa sanatate si dau de inteles ca ma grabesc.

El: Nu, stati ca si eu merg in aceeasi directie. Ma duc la Biserica Sfantul Iosif. Ne dau o revista cu noul Papa.

Ii povestesc ca citisem o binecuvantare pe care o facuse el cu o zi inainte, binecuvantare care suna cam asa:

„Va dau tuturor celor multi care nu apartineti de Biserica Catolica, si altora care nu sunt credinciosi, va dau binecuvantarea din inima, in tacere, fiecaruia dintre voi, respectand alegerea voastra, dar stiind ca fiecare dintre voi sunt copiii lui Dumnezeu.”

El: Asa este! Foarte frumos! O sa fie un Papa bun!

Drumurile noastre s-au despartit. Eu am plecat zambind dar gandindu-ma ca sigur filmul „Condamnat la viata” nu era despre eutanasierea umana. In seara asta am vazut ca nu e.

Nu interpretez...ma gandesc ca fiecare varsta are temerile si ingrijorarile ei, iar la batranete ma gandesc ca iti doresti, in primul rand, sa nu fii o povara. Am vazut de multe ori ca tinerii sunt mai speriati de moarte decat batranii care o accepta simplu, cu demnitate.

Dupa-amiaza am primit, in schimb, lectia copilariei. A copilului perfect care nu a implinit inca 2 ani, inconjurat de parinti si de bunici, simbolul sperantei depline. Cand se termina energia asta pe care o avem cand suntem copii: sa alergam mereu, sa radem mereu? Si de ce copiii invata prima oara forma de salut: Pa?

India - Maroc - Italia

Am un top 3 de melodii pe care le ascult cand vreau sa imi alimentez o stare, starea de visare.

Nu sunt romantice ca romantismul se joaca in 2 si parca cantecele despre care vorbesc nu sunt destul de dinamice pentru mai mult de o persoana.

Am spus gresit top 3 la inceput. De fapt sunt trei melodii toate pe locul 1.

Va dati seama ca am 1000 de lucruri de facut si eu pierd vremea pe youtube.

Gata! Am plecat!

Avem asa:

Cantecul din filmul de Oscar

Cantecul din lumea si filmul oriental

Cantecul din lumea si filmul italian

Repetitia

Zilele astea oamenii de langa mine au fost toleranti. Au auzit si au vazut de mai multe ori acelasi lucru. Nu le-a fost usor; unii au rezistat pana la capat. A fost un fel de test al prieteniei.

"There's got to be suffering in the world, else how we would be virtuous and feel compasion?"

Mi-am semi schimbat look-ul astazi.

"She found a deep sense of fitness in the fact that here, among people, they should be strangers; strangers and enemies. She thought , these people can think of many things he and I are to each other - except what we are."

Am avut o seara cu zambetul surorii dragi si rasetul nepotelului nazdravan.

"She whispered: There was a man talking with you out there today, and he was smiling of you, the fool, the terrible fool, last week he was looking at a pair of movie comedians and loving them, I wanted to tell that man: don't look at him, don't like him, you will have to hate the rest of the world. it's like that, you damn fool, one or the other, not together, not with the same eyes, don't look at him, don't like him."

O sa adorm cu un raspuns mai putin.

 Ghilimele sunt ale lui Ayn Rand.

Happiness

"Happiness? But there is so middle class. What is happiness? There are so many important things in life so much more important than happiness."

Obsesia mea a trecut din nou saptamana asta de la oameni la carte.

Nu imi plac zborurile dimineata devreme. Dorm putin.

Am avut o experienta profesionala interesanta. Am observat ca profesionalismul sau lipsa lui nu tine cont de natie. 

"He felt a violent pleasure, because she seemed to fragile to stand the brutality of what he was doing; and because she stood it so well".

Am incercat sa ma uit la un alt film al lui Almodovar. Nu am gasit subtitrare si am hotarat ca nu vreau sa il ascult in limba originala.

"Why? There could be two explanations, I think. The nice one would be that they are generous and wish to honor you with their friendship. Only the nice explanations are never the true ones. The other one is that they know you are degrading yourself by needing them, you've coming down off pinnacle - every loneliness is a pinnacle-and they're delighted to drag you down through their friendship." 

Eu zilele din weekendul care incepe le am pline pline.

"Happiness? But there is so middle class. What is happiness? There are so many important things in life so much more important than happiness."

Textele frumoase sunt din: The Fountainhead - Ayn Rand

Am avut odata un iubit

care locuieste acum pe un alt continent, are o varsta, un copil si o nevasta.

Luni seara bajbaiam prin noul terminal de la Otopeni ca sa gasesc zona din care pleaca  zborurile interne. M-am asezat cuminte pe un scaun. In fata mea era un cuplu de batrani. Vorbeau in franceza. In cateva minute am remarcat ca domnul studia de zor un ghid de conversatie francez-roman.

Doamna il asista si ii corecta pronuntia. Ea era romanca.

In dreapta mea era o alta doamna care a intrat in vorba cu cei doi din cuplul studios. Ea vorbea numai franceza.

In spatele meu statea un grup care a protestat atunci cand s-a anuntat ca zborul nostru va avea o intarzire de 30 de minute ("Ce ghinion avem! Toate celelalte curse au plecat la timp. Numai noi avem intarziere!").

In diagonala cu mine era un tip interesant. Nu stiu cum si-a petrecut cele 30 de minute. Eu am vorbit la telefon.

Am urcat in autobuzul care ne-a dus la avion. 

Langa mine pe bancuta era un domn din grupul ghinionist. In diagonala cu mine era acelasi tip interesant.

Am urcat impreuna in avion. Eu aveam loc in penultimul rand, singura, el, singur, in spatele meu. A socializat cu stewardesa pe care o mai intalnise intr-un alt avion cu o saptamana inainte. Cursa despre care vorbeau mi-a trezit amintiri si curiozitate. M-am  mai invartit si am vazut ca citea o carte pe care o stiam.

Am coborat. Ne-am invartit aproape impreuna pe langa banda de bagaje. Cred ca ultimele 2 bagaje au fost ale noastre.

Eu am sunat la un taxi si am iesit din aeroport. El era deja afara. Eu sunt muta de felul meu dar m-am trezit intrebandu-l daca e din orasul nostru destinatar. Era si nu era. Se nascuse in celalalt capat de tara ca si mine ca si el. Ii paream cunoscuta. Eu aveam o senzatie ciudata. 

A doua zi:

* De ce ai intrebat stewardesa de .....?

* Pai m-am intors saptamana trecuta de acolo. Eu locuiesc in....(orasul in care locuieste acum o dragoste nebuna de a mea)

* Cati ani ani?

* Cati imi dai? Am XX (aceeasi varsta pe care o are aceeasi dragoste nebuna)

....

* Am un copil de X ani (aceeasi varsta ca a copilului dragostei nebune)

* XXXX (nume) este fosta mea sotie (acelasi nume pe care il poarta actuala sotie a dragostei nebune)

Nu stiu de ce a avut un impact atat de mare intamplarea asta asupra mea...Dragostea nebuna a trecut.

Cineva sau ceva ma urmareste!

"No one can teach you anything, not at the core, at the source of it. What you are doying it's yours, not mine, I can only teach you to do it better. I can give you the means, but the aim - the aim's your own."

"(Freedom) To ask nothing. To expect nothing. To depend of nothing."

"How do you expect to get along the world? You have to live with people, you know. There are only two ways. You can join them or you can fight them."

"When you makes enemies one knows that one's dangerous where it's necessary to be dangerous. There are things that must be destroyed - or they will destroy us."

Ayn Rand - The Fountainhead

Citesc o carte de un an...

Pana astazi, citeam o carte de un an. A fost o lectura grea, foarte grea...
Intamplator cartea asta e biblia mea reflectarea perfecta a modului in care eu gandesc si in care am gandit de cand eram copil.
E un manifest impotriva sacrificiului, impotriva trairii vietii pentru a-i ferici pe ceilalti. E un manifest pentru un egoism controlat. 

Citez astazi 2 paragrafe:

"I have, let's say, sixty years to live. Most of that time will be spent working. I've choosen the work I want to do. If I find no joy in it, then I'm only condemning myself to sixty years of torture."

Personajul principal este un geniu arhitect iar citatul de mai sus este pentru noi plangaciosii cotidieni prinsi in mrejele unui birou urat si care nu vedem dincolo de el.
Daca vedem si nu ne place nu suntem in stare sa facem o valiza. E pentru mine citatul de mai sus si pentru toti cei care cer, cer, cer...

""If you want my advise, Peter", he said at last, "you've made a mistake already. By asking me. By asking anyone. Never ask people. Not about your work. Don't you know what you want? How can you stand it, not to know?"

Nu e nimic de spus sau de interpretat... 
Ambele paragrafe sunt din The Fountainhead. Autoarea este Ayn Rand. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun urmariti un interviu din 1959 cu cea care a devenit mentor pentru multi vizionari contemporani cu noi:

Weekend pe scurt:
Vineri: Pozitia copilului + seara frumoasa la terasa
Sambata: Geanta Dada, Almodovar - Los Abrazos Rotos, Centrul Vechi
Duminica: Rochita Hippie Hippie Shake, ultimele pagini din cartulie, bilete Dineu cu prosti, prajituri
Parca cam material asa...dar bine ca scriu aici:)
Urmeaza o saptamana cu calatorii!

Inca mai caut filmul de Oscar

Am inceput si luna asta cu o sambata mai putin:).
De fapt am fost la serviciu, lucru care nu a fost neaparat rau pentru ca mi-a placut atmosfera si mi-au placut oamenii.
Dar duminica a fost cu 2 filme de Oscar: unul acasa si al doilea la cinema.
Primul m-a tinut intr-o tensiune care nu ar trebui sa caracterizeze nici o zi din asta lenesa, iar la al doilea m-am rugat sa vad geniul si sa spun: Da, a meritat!!! E buna!
Nu m-am rugat destul.
Mi-a placut cam de 10 ori mai mult in Hunger Games.

1. Argo
2. Silver Linings Playbook

Stiu un film care a avut un efect mult mai puternic asupra mea si simt ca ar avea ceva in comun cu Silver...e vorba despre:

Zbor deasupra unui cuib de cuci

 Scriu asta in timp ce import vreo 7800 de mijloace fixe cu drag si spor.

Si la Viata lui Pi ce m-am mai plictisit!!!