sâmbătă, 29 septembrie 2012

Viitorul ce va sa vina

Viitorul ce va sa vina sa ma traga dupa el cu zambetul larg...sa ma faca sa ma impiedic de oameni carora sa imi placa sa le demonstrez ca pot.
Se aproprie finalul unui proiect care a avut ceva nou...dar nu suficient de nou ca sa acopere stralucirea vechiului.
Dar, ca la orice sfarsit, a inceput sa imi placa...
Am avut lucruri de invatat, asa cum am avut de invatat si acum 30 de ani si acum 5 si acum 3...Si am si inteles.
Asa ca incep sa caut job...

Sunt consultant FI si semidependenta SAP de vreo 7 ani.
Nu m-am format in ultimii 2 ani, desi asa cum suntem invatati sa privim lucrurile, proiectul asta e cel mai stralucitor in cv.
Ma vand cu mai mult decat cuvintele dintr-un email primit la o despartire profesionala de la un antreprenor si nu de la un angajat:
"esti printre putinii oameni a caror valoare nu se cumpara si nici nu se "formeaza" in ani calendaristici. Vreau sa terminam anul impreuna ... sa ne amintim de cat de greu a fost si cat de mult a contat pentru fiecare anul asta ... sa construim impreuna .... avem mult de construit impreuna, nu pleca astazi ".


....
 

vineri, 21 septembrie 2012

Tara, trenul, spitalul sau bolnavul

In seara asta veneam agale cu autobuzul spre casa si ascultam cu urechile ciulite o "conversatie" intre un domn cam de 30 de ani si o doamna...
Domnul:
"Buna Iulia
Imi cer scuze ca te deranjez
Stii, eu am venit de la Timisoara, am adormit in tren si mi-au furat tot: troller, laptop, portofel..
Problema este ca am ramas fara insulina.
Am fost acum la Spitalul de urgenta si nu vor sa imi dea deoarece am glicemia normala si nu figurez in evidentele lor de aici ca si diabetic.
Te rog sa ma imprumuti si pe mine cu niste bani sa ma intorc acasa."

Am coborat intrebandu-ma:
Noi traim in tara in care esti furat in tren ca si in codru?
E posibil sa te duci la un spital de urgenta si sa nu ti se dea o rezerva de insulina in condiile in care trebuie sa ajungi in celalalt capat de tara? Nu se poate suna sa se verifice daca intr-adevar esti inregistrat ca si dependent de insulina? 
Sau noi traim in tara oamenilor cu o imaginatie bogata?

joi, 20 septembrie 2012

Chiar daca se incheie

Chiar daca se incheie vara, imi place mirosul ploii...
Chiar daca am un sentiment ciudat cand vad filme romanesti care isi desfasoara actiunea in preajma revolutiei, am ras si m-am intristat la Despre oameni si melci.
Chiar daca imi incep ziua spunand ca nu te mai caut, ma gandesc ca mai am timp, vor mai fi vremuri sa te uit.
Chiar daca sufletul e un pic panicat la gandul ca sanatatea Ei s-ar putea sa nu fi tinut cont de toate urarile "Sa fii sanatoasa", nu o sa permitem sa nu fie totul bine.
Chiar daca in ultimii doi ani am vazut cei mai agresivi si salbatici social oameni din viata mea, tot de zambetul celor buni imi voi aminti.
Chiar daca se incheie...


sâmbătă, 8 septembrie 2012

Magicianul de papuci

Tocmai m-am intors din locul minunat in care imi innoiesc colectiile de papuci. E vorba despre un atelier situat undeva aproape de zona Unirii, pe strada Vulturilor nr.31. Pe magician il cheama Iulian si e un om extrem de bland si empatic.
Si pentru ca vara o sa plece, dupa ce o sa ma sarute, ia uite ce pantofiori frumosi mi-am pregatit:
M-am prezentat la Iulian sambata trecuta cu pozele acestea:
 
Am ales culorile, materialele si a iesit ce ati vazut mai sus: mai mult decat modern, mai mult decat asa cum imi place mie. 
Preturile: o pereche costa cam cat o cina decenta in Elvetia (pentru o persoana).
 
Vara, sa nu pleci fara sa ma saruti!!!
 
 
 

marți, 4 septembrie 2012

Grecia

Am lasat in urma o tara a zeilor mai mult decat prietenoasa, mai mult decat calda, mai mult decat buna.
Am ajuns in Nei pori dupa un drum de 12 ore cu masina, drum de noapte, chinuitor pentru cei ca mine care nu pot dormi decat in pat, orice pat.
Mi-au placut in Nei pori: prietenii, serviciile impecabile, marea si plaja.
Am ajuns si pe stancile meteore si pe superba insula Skiathos.
Uite-ma la Meteora:
Dar am fost si nervoasa si draguta, asa cum sunt de obicei.
Dar asta a fost de mult, au trecut deja doua saptamani decat am inceput sa uit vacanta, acum inchidem alta "prima" luna in SAP si nu oriunde ci in tara scumpa.