Cam traim in trecut...Hai...hai...sa recunoastem...
Pana la urma, asa e normal...Din viitor nu ne face cu ochiul nici un prieten drag, nu vedem nici un zambet si nu ne e dor de nimeni...
Da...mi-e dor de sentimentul de complicitate...dar tare dor...de bucuria aia copilareasca si strengareasca...
Stiu ca nu am mai scris nimic de SAP de vreo saptamana...sunt intr-un con de umbra...
O sa revin eu candva...sper ca nu peste 20 de ani...
Cum preferati? Sa invatati sa mergeti pe bicicleta fara sa va urcati pe ea?
Scriu cam ciudat...Dar toate randurile astea isi au si rostul si destinatarul...
M-a prins si pe mine o raceala, sunt cam ametita, tusesc urat...De aici aiurelile de mai sus...
Urcati, deci, pe bicicleta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu