Cum sa pui mana pe mine?

Cum sa pui mana pe mine atunci cand incerc sa spun ceva (o atentionare de genul: opreste-te!)?
Cum sa imi soptesti la ureche niste banalitati fiind inconjurati de urechi ciulite si nedumerite?


Asa cum eu am anumite tehnici, nici de mine bine stiute, de a relationa, asa si altii, din jurul meu, au ciudateniile lor. Eu, in schimb, militez clar pentru expunere.

Ce inteleg eu prin expunere: inteleg sa iti asumi lucrurile pe care le faci tu sau eu si pe care le spun eu sau tu.

Mi se pune un nod in stomac efectiv atunci cand ma opreste cineva in timp ce vorbesc, facandu-mi un semn subtil sa tac. Si nu vorbesc urat...In schimb, noi am crescut anapoda ca anumite lucruri, pur si simplu, nu se spun. Sa nu se sperie cel din fata ta...Pentru ca persoana din fata noastra nu e un simplu om, nu? E un om mai important decat noi. Pe naiba.

Eu nu sunt nici pe departe "directa". Adica, acel gen de directa: "Draga, eu spun totul verde in fata!!!"
Nu am puterea sa "trantesc" pe cineva decat daca o fac replicand la ceva pe care il simt ca fiind un atac. Incerc sa vorbesc frumos, dar sparg un pic barierele pline de prejudecati ale codului "comunicarii".
Habar nu am ce fac, dar la un moment dat, cineva pune mana pe mine.

Efectiv nu suport energiile care se aduna in anumite grupuri, in care una se gandeste si alta se vorbeste, daca se vorbeste...
Am trait pana acum cativa ani intr-un grup extrem de deschisi, in care erai intampinat cu glume si cu mici ironii, in care lumea se distra la orice fleac si in care oamenii se uitau la tine cand vorbeai si puneau intrebari. Nu era meritul nimanui, era meritul tuturor...

Acum observ un blocaj in exprimare, o timiditate excesiva, timiditate care ma caracterizeaza si pe mine. De fapt nici nu stiu daca e timiditate, e o lipsa de provocare extrema.

Dar asta nu are legatura cu trecerea anilor ci cu oamenii pe care ii avem la un anumit moment pe langa noi.

Eu nu am asteptari, ca daca le-as avea, le-as avea de la mine si nu de la altii.

Dar te rog sa nu mai pui mana pe mine...atunci cand vorbesc...














 

Aoleu, aoleu vine Craciunul!!!

Mi-am amintit de postarea legata de cadouri pe care am scris-o acum mai bine de un an si in care enumeram cele mai deosebite cadouri pe care am fost in stare sa le fac.
Completez lista cu inca 3:
1. Un parfum pentru sora mea, Aura, care se numeste chiar asa...
1. Mai mult decat o cutie de ciocolata pentru Dana de la http://www.zchocolat.com/
2. O inregistrare video pentru Ovidiu care continea mesaje de la prietenii cei mai buni (fiecare s-a filmat acasa si eu am adunat filmuletele intr-unul singur). A fost si amuzant si emotionant.


Postarea din iunie 2011 se gaseste aici: Am dat...am primit!.


Dar de Craciun??? Ce va aduce Mos Craciun?
 

Iti place sau nu?

Scriu astazi despre multumire.
E multumirea celor care isi declara hobby-uri pe masura lor: imi place sa citesc si citesc, imi place sa gatesc si o fac des si cu zambetul pe buze, imi place sa pictez si imi intind sevaletul in fiecare sambata de vara sau de iarna, sunt numai pe snowboard de indata ce am ajuns pe partie.

Sau sa scriu despre manifestul de trezire a acelora care nu isi etaleaza talentul pentru ca le e frica:
* imi place sa gatesc (dar o fac extrem de rar si fara nici o bucurie ca nu sunt dispusa sa ofer nimic cu draga inima)
* imi place sa dansez (o fac rar, mi-e frica de penibil)
* imi place sa calatoresc (dar imi sta mai bine cu o poseta si trei perechi de cizme la moda decat cu cateva poze si amintiri din locuri si cu oameni)

Dar mie ce mi-o placea? Scriu o carte de un an, cate 2 randuri in fiecare weekend...O fi asta placerea?
Cred ca cel mai mult ma bucur de joc, de situatii patrunse de prejudecati, si de declaratii.
Imi plac ochii oamenilor cu care ascund secrete.
Fac obsesii temporare. Acum e Vocea Romaniei, mersul la doctor si gasirea jobului perfect.

Vocea Romaniei
Pentru ca nu am uitat strazile, prietenii si barurile din Iasi, ii sustin pe Julie Mayaya si pe Ciprian Teodorescu.

Mersul la doctor
Eu de cand am fost copil am fost dusa mereu la oftalmolog. Asta e singurul cabinet medical in care intru fara nici un fel de probleme. Restul sunt tabu.
Acum 5 ani mi-am facut primele analize medicale din viata mea de adult. Si am lesinat "lamentabil". De atunci manuta mea a mai deschis doar usi ale cabinetelor de oftalmogie si stomatologie.

In a doua parte a acestui an am descoperit un doctor stomatolog a carui stil mi s-a potrivit perfect: ma refer aici atat la modul de a lucra (nu m-am simtit maltrata nici macar o secunda) cat si la al cel de a comunica (direct, amuzant - desi, sunt sigura ca, nu isi propune sa fie amuzant).
Apoi, o sperietura din familie, m-a directionat spre o clinica la care mi-am facut vreo 5 controale medicale intr-o singura zi (ieri -  Pachet medical Lady).

Gasirea jobului perfect
Draga casuta de email, te rog sa blochezi orice mesaj care se prezinta in felul acesta:
"Este vorba despre un post de SAP Consultant pe modulul FI/CO, disponibil in cadrul unei companii multinationale".
Este un cuvant acolo pe care nu il vad ca fiind de bine, desi oamenii imi plac. Mi se face pielea de gaina cand citesc prezentari de genul acesta. Da...multinationale... Nu le mai spuneti asa! Sunt companii facute din oameni cu suflet: suflete bune sau nebune...Companie, firma...nu multinationala...
Eu cand aud "vai, e multinationala" e ca si cand as mesteca o radiera din China.

Totusi, se pare ca sunt aproape de ceea ce imi doresc.


Cine v-a incruntat iar?
Luna asta plina de becuri?
 

Viza SUA

De cateva zile am viza SUA in pasaport. Prietenii spun ca am iesit bine in poza desi am respectat conditiile impuse:
- parul prins (urechile trebuie sa fie vizibile)
- fara cercei
Urechile mari care se vad in poza au fost prinse oarecum in hatisurile aplicarii si ale nerabdarii mele.
M-am trezit intr-o dimineata cu gandul ca: "trebuie sa rezolv cu viza".
M-am imbracat frumos si, in drum spre serviciu, m-am oprit la un studio foto din Piata Romana. Avand in vedere ca pana anul trecut, consulatul si ambasada Statelor Unite au fost prin zona, mi-am imaginat ca va fi suficient sa spun motivul pentru care am nevoie de fotografii si oamenii de la studio vor sti ce sa faca. Asa a si fost. M-au intrebat, in schimb, cum vreau pozele: in format digital sau pe hartie. Raspunsul meu a fost: ambele formate. A costat cam 15 lei. Pentru ca pregatirea lor dura cam 10 minute, m-am gandit ca numai bine  fug pana la o agentie BRD ca sa platesc si taxa (nu stiam ce suma se plateste, stiam, dintr-o documentare extrem de superficiala, ca e vorba acum de o singura taxa, la BRD). D-na de la ghiseu mi-a oprit brusc elanul anuntandu-ma ca am nevoie de un formular listat de pe site-ul ambasadei.
Bun...aveam pozele si atat. Asta se intampla pe la mijlocul lui octombrie 2012. 
Doua saptamani am fost plecata in deplasare...Dupa ce, in tot acest timp, in prima parte a zilei eram trainer SAP pentru cursanti extrem de calzi, iar in a doua parte priveam Marea Neagra, am revenit cu forte extrem de proaspete. Si, am deschis site-ul amsabadei...
E un site extrem de stufos, prea multe linkuri, informatia o gasesti si sintetizata, dar lipsesc de acolo informatii extrem de importante.
M-am dezmeticit si am inceput completarea formularului DS-160. Am adaugat fotografia in format digital care a respectat standardele impuse de ei. Am completat informatii precum:
* date de indentificare (nume, adresa, CNP, date pasaport)
* tipul vizei solicitate (Temp. Business Pleasure Visitor - B, Tourism/Personal Travel B2)
* data la care doresc sa sosesc in SUA: 01.03.2013
* durata calatoriei: 14 zile
* adresa la care o sa locuiesc in SUA: - am completat orasul
* cine imi plateste calatoria: SELF (eu)
* daca mai calatoreste cineva cu mine: DA
* daca calatoresc ca parte a unui grup sau a unei organizatii: NU
* numele persoanei cu care calaroresc
* daca am mai fost vreodata in SUA: nu
* daca am mai avut vreodata viza: nu
* daca mi s-a refuzat vreodata viza: nu
Exista o categorie numita U.S Contact Information
* la persoana de contacta am precizat ca nu am nici una (nu o cunosc)
* numele organizatiei: HOTEL
* la adresa contact US pur si simplu am scris HOTEL, iar la numar de telefon am completat:
(999)999-9999
Fac o pauza aici ca sa precizez faptul ca scopul calatoriei mele este pur si simplu: vacanta.
Nu am rezervat nici un hotel si nici un bilet de avion inainte de a ma prezenta la interviu, mi se pare efectiv absurd sa faci asta, in conditiile in care, refuzul unei vize nu este o situatie exceptionala.
Am fost martora la trei refuzuri in 45 de minute cat mi-am asteptat randul la interviu.
Revenind la formular, acesta continua cu o sectiune despre datele de identificare ale parintilor si despre ocupatia actuala a ta, numele si adresa companiei, salariul si responsabilitati.
Urmeaza apoi multe intrebari de tipul:
* Faci parte dintr-o organizatie terorista?
* Te droghezi?
* Ai fost implicat intr-o retea de transplant de organe?
Etc.
Dupa completarea formularului trebuie sa tiparesti pagina de confirmare generata (cu aceasta te vei prezenta la interviu).
Eu am crezut ca aceasta pagina este necesara pentru plata taxei de viza la BRD si am mai facut un drum in zadar.
Formularul pentru plata taxei se gaseste la adresa: Formulare plata. Aceasta este principalul lucru care mi se pare nedocumentat pe site. A fost extrem de dificil sa gasesc adresa la care sunt postate aceste formulare. Desi sunt multe sectiuni la care se vorbeste despre plata taxei nici unul, gasit de mine, nu facea referire la formular.
Dupa ce am platit taxa, m-am programat online la interviu. Puteam alege sa merg chiar si a doua zi, dar am amanat un pic. Pentru programarea la interviu ai nevoie de o referinta de pe chitanta de plata la BRD si de numarul confirmarii primit dupa completarea formularului DS-160.

Pana sa ma prezint la interviu, am pregatit un dosar care continea:
* contract de munca
* fluturas salariu
* extrase de cont (curent, de credit, card de credit)
* contract de vanzare-cumparare apartament

Intr-o luni dimineata, am urcat intr-un taxi si am sosit la consulatul SUA din spatele Metro Baneasa.
Mai intai am trecut printr-o incapere unde am fost controlata in poseta si unde am lasat telefoanele si laptopul.
Apoi, la intrarea in cladirea unde se tin interviurile am primit un bon de ordine.
Pe baza lui am fost chemata:
a. la un ghiseu, unde mi s-a verificat pasaportul, chitanta de la BRD si confirmarea listata de pe site
Aici, am observat la altii ca daca poza nu corespundea erau trimisi sa isi faca alta (exista posibilitatea de a face acest lucru la consulat). In principiu, era problema urechilor care trebuie sa fie descoperite (nu glumesc).
b. la un al doilea ghiseu mi s-a cerut confirmarea listata si mi s-au luat amprentele
c. la al treilea ghiseu am fost la interviu (cu un american)
Interviul a fost in limba romana.
Am observat, la cei dinaintea mea, ca daca spuneai ca mergi sa lucrezi in SUA sau sa inveti acolo, persoana care te intervieva incepea sa vorbeasca in engleza.
Intrebari pentru mine:
a. Scopul calatoriei
b. Orasul pe care vreau sa il vizitez
c. Ocupatia
d. Cum se numeste compania pentru care lucrati?
e. Aveti proprietati? 
f. Sunteti casatorita?
g. Aveti copii?

Nu sunt maritata si nici nu am copii, nu am fost intrebata de alte calatorii, dar a vazut in pasaport ca aveam vize din tari din afara Europei.
Intrebarea cu tarile vizitate in afara Europei a fost una destul de des auzita.
Nu mi s-a cerut cerut sa arat nimic din dosarul pregatit.


Am asistat la trei interviuri care s-au soldat cu un refuz:
a. unui baiat care dorea sa mearga la studii i s-a spus ca are legaturi de rudenie solide in SUA.
b. unei doamne care dorea sa isi viziteze fratele de Craciun si care avea un salariu mai mic de 1000 lei. Americanului i s-a parut mult timp o luna sa isi lase copii singuri acasa (o luna a declarat ca fiind durata calatoriei).
c. unei fete in jur de 30 de ani care a declarat ca merge sa isi viziteze un prieten din copilarie necasatorit, ea fiind, de asemenea, nemaritata. Era la a doua incercare de obtinere a vizei.


Sumarizati, pasii de obtinere a vizei ar fi urmatorii:
1. Sa aveti o fotografie care sa respecte standardele impuse
2. Sa completati formularul online Online Nonimmigrant Visa Application (DS-160)
3. Sa listati formularul pentru plata (cu acesta trebuie sa va prezentati la BRD). Formularele de plata se gasesc aici: Formulare plata. Viza de turist costa acum (noiembrie 2012) 160 USD si se plateste in lei la valoarea tiparita pe formular.
4. Sa va prezentati la BRD cu formularul de plata (nu cu cel de confirmare aplicare) si sa pastrati chitanta.
5  Sa va programati online la interviu (aveti nevoie de referinta de pe chitanta BRD si de numarul confirmarii generata la completarea formularului DS160: Programare interviu.
6. Sa va prezentati la interviu cu pasaportul, confirmarea generata de sistem dupa completarea formularului DS-160 si chitanta BRD in original.

Pasaportul l-am luat dupa trei zile de la un birou TNT (completat in programarea la interviu).
Nu am avut nevoie de pozele in format tiparit.
Ca si un amanunt suplimentar, acum vreo 2 ani, m-am inscris la Loteria vizelor.
Evident ca nu am castigat, iar aceasta aplicare la loterie nu a avut nici un impact in obtinerea vizei de turist.

Cam atat...

Placerea de duminica

Pe langa trezitul fara ora, inexistenta celui mai mic plan, placerea de duminica e decizia spontana de a merge la film la Institutul francez.
In seara asta am vazut:
En kongelig affære

 

 Il recomand din toata inima, e un film despre putere, manipulare, nebunie, cruzime si din nou nebunie, adica dragoste.

Totusi, desi imi place leneveala de duminica, as dori sa imi petrec timpul mult mai constructiv.
Masina de cusut sau biroul de scris? Imi doresc sa am mai putin timp pentru adus aminte, reprosat, framantat, gandit.

Maine iar e luni...
Si asta e coloana sonora:

 

Viitorul ce va sa vina

Viitorul ce va sa vina sa ma traga dupa el cu zambetul larg...sa ma faca sa ma impiedic de oameni carora sa imi placa sa le demonstrez ca pot.
Se aproprie finalul unui proiect care a avut ceva nou...dar nu suficient de nou ca sa acopere stralucirea vechiului.
Dar, ca la orice sfarsit, a inceput sa imi placa...
Am avut lucruri de invatat, asa cum am avut de invatat si acum 30 de ani si acum 5 si acum 3...Si am si inteles.
Asa ca incep sa caut job...

Sunt consultant FI si semidependenta SAP de vreo 7 ani.
Nu m-am format in ultimii 2 ani, desi asa cum suntem invatati sa privim lucrurile, proiectul asta e cel mai stralucitor in cv.
Ma vand cu mai mult decat cuvintele dintr-un email primit la o despartire profesionala de la un antreprenor si nu de la un angajat:
"esti printre putinii oameni a caror valoare nu se cumpara si nici nu se "formeaza" in ani calendaristici. Vreau sa terminam anul impreuna ... sa ne amintim de cat de greu a fost si cat de mult a contat pentru fiecare anul asta ... sa construim impreuna .... avem mult de construit impreuna, nu pleca astazi ".


....
 

Tara, trenul, spitalul sau bolnavul

In seara asta veneam agale cu autobuzul spre casa si ascultam cu urechile ciulite o "conversatie" intre un domn cam de 30 de ani si o doamna...

Domnul:

"Buna Iulia

Imi cer scuze ca te deranjez

Stii, eu am venit de la Timisoara, am adormit in tren si mi-au furat tot: troller, laptop, portofel..

Problema este ca am ramas fara insulina.

Am fost acum la Spitalul de urgenta si nu vor sa imi dea deoarece am glicemia normala si nu figurez in evidentele lor de aici ca si diabetic.

Te rog sa ma imprumuti si pe mine cu niste bani sa ma intorc acasa."

Am coborat intrebandu-ma:

Noi traim in tara in care esti furat in tren ca si in codru?

E posibil sa te duci la un spital de urgenta si sa nu ti se dea o rezerva de insulina in condiile in care trebuie sa ajungi in celalalt capat de tara? Nu se poate suna sa se verifice daca intr-adevar esti inregistrat ca si dependent de insulina? 

Sau noi traim in tara oamenilor cu o imaginatie bogata?

Chiar daca se incheie

Chiar daca se incheie vara, imi place mirosul ploii...
Chiar daca am un sentiment ciudat cand vad filme romanesti care isi desfasoara actiunea in preajma revolutiei, am ras si m-am intristat la Despre oameni si melci.
Chiar daca imi incep ziua spunand ca nu te mai caut, ma gandesc ca mai am timp, vor mai fi vremuri sa te uit.
Chiar daca sufletul e un pic panicat la gandul ca sanatatea Ei s-ar putea sa nu fi tinut cont de toate urarile "Sa fii sanatoasa", nu o sa permitem sa nu fie totul bine.
Chiar daca in ultimii doi ani am vazut cei mai agresivi si salbatici social oameni din viata mea, tot de zambetul celor buni imi voi aminti.
Chiar daca se incheie...

Magicianul de papuci

Tocmai m-am intors din locul minunat in care imi innoiesc colectiile de papuci. E vorba despre un atelier situat undeva aproape de zona Unirii, pe strada Vulturilor nr.31. Pe magician il cheama Iulian si e un om extrem de bland si empatic.
Si pentru ca vara o sa plece, dupa ce o sa ma sarute, ia uite ce pantofiori frumosi mi-am pregatit:

M-am prezentat la Iulian sambata trecuta cu pozele acestea:

 

Am ales culorile, materialele si a iesit ce ati vazut mai sus: mai mult decat modern, mai mult decat asa cum imi place mie. 

Preturile: o pereche costa cam cat o cina decenta in Elvetia (pentru o persoana).

 

Vara, sa nu pleci fara sa ma saruti!!!

 

 

 

Grecia

Am lasat in urma o tara a zeilor mai mult decat prietenoasa, mai mult decat calda, mai mult decat buna.
Am ajuns in Nei pori dupa un drum de 12 ore cu masina, drum de noapte, chinuitor pentru cei ca mine care nu pot dormi decat in pat, orice pat.
Mi-au placut in Nei pori: prietenii, serviciile impecabile, marea si plaja.
Am ajuns si pe stancile meteore si pe superba insula Skiathos.
Uite-ma la Meteora:

Dar am fost si nervoasa si draguta, asa cum sunt de obicei.
Dar asta a fost de mult, au trecut deja doua saptamani decat am inceput sa uit vacanta, acum inchidem alta "prima" luna in SAP si nu oriunde ci in tara scumpa.
 

Handicapati social

Stiti care e lumea in care traim? E aia in care se intampla ca unii dintre noi sa fie evaluati de asa numiti sefi care sunt sclavi pe o plantatie dar se cred strategi.

Auzeam zilele trecute o evaluare facuta de un mare manager roman al unei companii cu capital strain:
Sefu: "Te-a ajutat Popescu cu rapoartele?"
X-ulescu: "Da, m-a ajutat!:
Sefu: "A stat peste program peste asta?"
X-ulescu: "Nu...nu cred ca a stat!"
X-ulescu: "A venit odata de la 8, in ziua in care trebuia sa dam rapoartele!"
Sefu: "Ei, deci nu a stat peste program!".

Vorbesc cu prietenul bun care lucreaza in Germania in IT:
Ov: este ok cu sefii
Ov: ca nu prea ii intereseaza ce faci atat timp cat se vad rezultate
Ov: da si ne-am invatat deja sa fim mai lenesi
Ov: e asa de bine....sper sa nu ne plafonam prea mult
Diana: e buna asta
Diana: se sta peste program?
Ov: da se sta atat timp cat sunt ore de recuperat
Ov: aici poti sa iti iei liber din zile de concediu sau din ore state peste program
Diana: adica stai peste program daca ai avut liber?
Ov: da sau daca vrei sa iti iei in curand
Ov: asa o sa facem cand o sa veniti la noi ca ne putem lua liber fara sa consumam din zilele de concediu

Iar noi acceptam talente de superioritate de la persoane care ar trebui sa conduca maimute prin jungla.

Eu daca as fi prin Parlament as propune acum o lege prin care ITM-ul sa faca controale in companii si sa "le rupa picioarele" celor care sunt prinsi lucrand peste program.

Am auzit povesti in care, intr-un departament, nu se ridica nimeni de la birou pana nu iese sefu din birou, pe la 8-9 seara, dupa ce a vorbit cu toata familia la telefon si a citit stirile de pe toate site-urile.
Asta e slavie!!! Nu e pasiune!

Eu am trecut prin etapa de pasiune si stiu cum e sa stai cu lunile pana la 1 noaptea (cred ca si mai mult, dar nu vreau sa exagerez), dar eram cu gasca de colegi, stateam ca eram tineri, eram numai in  deplasare si eram innebuniti dupa ceea ce faceam, eram rasplatiti si apreciati.

Dar in situatia pomenita mai sus, nu ati vrea sa stiti ce frumoase sunt aprecierele...Cum sa evalueze pertinent daca ii tremura pantalonii cand il suna si pe el sefu'.

Treziti-va oameni buni! Stati pana nu mai puteti, dar nu tolerati agresivitatea (de cea verbala vorbesc) unor simpli oameni care se cred albii de pe plantatia de negri.
Sunt atatea locuri minunate de vazut si de facut!

Noroc cu olimpiada asta, cine are viata sa se uite. Noroc cu olimpiada.

Dorinta

Am fost din nou in cocheta sala de cinema a Institutului Francez sa vedem...Oslo...
Filmul nu e film, e real, e viata.
Nu pot sa dorm linistita pana nu insir aici o lista de dorinte extrasa din scenariu:

"Eu vreau sa ma marit, sa am copii.

Sa calatoresc, sa am o casa.

Sa am vacante romantice.
Sa manânc doar înghetata o zi întreaga.

Sa traiesc peste hotare.
Sa ajung la greutatea ideala si sa ma mentin.

Sa scriu o carte, sa tin legatura cu prieteni vechi.
Vreau sa plantez un copac.

Sa gatesc singura o cina delicioasa.
Sa am un succes deplin.
Sa ma scald în copca, sa înot cu delfinii.
Sa am o zi de nastere adevarata.
Sa traiesc 100 de ani.
Sa ramân casatorita pâna la moarte.
Sa trimit un mesaj într-o sticla si sa primesc raspuns.
Sa-mi depasesc toate fobiile.
Sa privesc norii o zi întreaga.
Sa am o casa plina de jucarii.
Sa alerg la un maraton.
Sa citesc o carte asa de buna încât sa-mi amintesc citate toata viata.Sa pictez ceva atât de uimitor încât sa exprime ce simt.
Sa acopar un zid cu picturi si sa am cuvintele aproape.
Sa am toate sezoanele din serialul meu preferat.
Sa atrag atentia spre o problema importanta, sa fiu ascultat.
Sa sar cu parasuta, sa ma scald dezbracat, sa conduc un elicopter.
Sa am o slujba grozava la care sa astept sa merg.
Vreau o cerere in casatorie romantica si unica.
Sa dorm sub cerul liber.
Sa urc pe Besseggen, sa joc într-un film sau pe scena Teatrului National.
Sa câstig o avere la loterie.
Sa inventez obiecte pe care sa le foloseasca toata lumea.

Sa fiu iubita."

Marcel Proust: "Sa încerci sa cunosti dorinta privind o femeie goala e ca si cand un copil desface un ceas încercând sa înteleaga timpul."

O sa imi fac si eu o lista cu 100 de dorinte.
Oare cate sunt ale mele din lista de mai sus?
Va dati seama ca sunt prietena Cristinei din clasa 1?
"sa tin legatura cu prieteni vechi."

Care e tabara ta?

"Everybody feels safe belonging not to the excluded minority but to the excluded majority...You think: "Oh, I'm glad that's not me." It's basically the same in all periods and all societies. If you belong to the majority, you can avoid thinking about lots of troubling things."
1Q84, Haruki Murakami

Fie ca este vorba despre suspendarea presedintelui, rezultatele la bac sau genul de filme la care ma uit simt si eu cateodata ca e mult mai simplu sa fiu in tabara majoritatii. Si asta chiar daca:
* imi place genul de om care e Basescu si imi schimb radical tonul cand iau foc discutand cu prietenii mei politica;
* nu cred ca rezultatele la BAC sunt dezastruoase, in conditiile in care modelele exagerat mediatizate sunt femei de plastic si afaceristi sau primari care au fost departe de a fi olimpici. Mi se pare amuzant cum reporterii vorbesc dezamagiti de notele la BAC si cu 2 zile inainte pandeau vreo paiata vestita pentru a o prinde cum se intoarce pe sezlong, minunandu-se impreuna cu toata tara de bronzul ei accentuat.
* nu am vazut nici acum Avatar si nici filmele cu vampirii


E un weekend bun: am gatit supa de rosii, am vazut un film simplu si amuzant, citesc o carte complicata, incerc sa imi mai indoi genunchiul vatamat din cand in cand...si ma gandesc...

Motanul incaltat

De vreo cateva zile nu am telefon (l-a mancat nepotul meu).  Fiind un telefon dual sim stricat, m-a lasat fara cea mai folosita forma de comunicare. Desi a fost inchis toata ziua, din instinct tot am iesit o data cu el in mana la fumat.
Toate bune si frumoase, l-am dus la reparat in seara asta. Acolo a trebuit sa las un numar de telefon de contact (evident ca nu al meu).
Dupa ce am iesit multumita din service-ul gsm, m-am oprit la libraria Eminescu. Imi luasem angajamentul ca o sa cumpar cateva carti pentru copiii unei colege. Am iesit si de acolo cu 3 carti in loc de 4 (a 4-a urmeaza sa fie comandata la editura).
Cum mergeam agale spre casa (azi a fost una dintre cele 5 zile din an cand m-am incaltat cu tocuri inalte) mi-a trecut prin minte: "Ce ar merge un vin alb cu gheata!". Intru in alimentara cumpar vinul si un tort de inghetata. Doamna de la casa ma intreaba: "Doriti sacosa?"
Eu: "Una mica sa pun tortul de inghetata" (sticla de vin am pus-o in punga cu carti).
Cu zambetul pe buze (ascultasem niste vals inainte de a pleca de la birou si nu eram in lumea mitingurilor politice), cu pantofii mei verzi cu tocuri inalte imi continui drumul spre casa...Ajung in dreptul unui domn care incerca sa parcheze masina, vad ca da cu spatele, si ma reped sa trec repede prin fata, calc intr-o gropita chiar langa bordura si zdrang intr-un genunchi pe trotuar...Sticla de vin s-a spart, eu nu simteam nici o durere, grija mea era sa salvez cartile. Le-am scos aproape intregi. Un domn s-a apropiat sa ma intrebe daca sunt bine, eu eram bine dar foarte suparata ca afectasem starea carticelelor. Cand ma uit in genunchi o julitura de toata frumusetea, rosie foc. Cand am intrat in casa deja vedeam stele verzi (nu prea sunt cu sangele). Am evaluat starea cartilor, am spalat julitura, am dat-o cu apa termala si cu Baneocin. Mi-am revenit, am povestit la toata lumea (lume care m-a gasit pe telefonul Magdei).
Stiu sa merg pe tocuri? Bineinteles ca nu stiu!
Cum sa ma duc eu maine cu cartile cu Apolodor mirosind a vin de Cricova???
Bine ca nu am nici telefon ca sa nu dau prea multa socoteala!

Enjoy SAP (pe fuga)

Eu sunt fan al tranzactiilor complexe, mai mult decat a celor ENJOY.

Pana la urma: care sunt complexe si care sunt ENJOY?

Tranzactiile complexe sunt cele in care suntem „obligati” sa folosim cheile de inregistrare.

Ca o paranteza, am cerut recent pararea unor utilizatori care folosesc SAP-ul de 3 luni, care proces/tranzactie/concept li s-au parut cel mai greu de inteles. Raspunsul in cor a fost: cheile de inregistrare. Intr-adevar sunt un concept nou si uneori greu de asimilat, dar bineinteles, ca nu imposibil.

Tranzactiile care utilizeaza campurile: debit/credit si care iti permit ca intr-un singur ecran sa introduci aproape toate elementele necesare introducerii unui document sunt: ENJOY!

De ce sunt eu fan al tranzactiilor complexe: cu o asemenea tranzactie poti introduce orice tip de document aferent contabilitatii financiare.

Tranzactiile ENJOY sunt specializate!

De exemplu: cu tranzactia F-43 (tranzactie complexa) poti introduce atat o factura de furnizor, cat si una de client (daca esti suficient de „curajos” sa schimbi cheia de inregistrare si tipul de document setate implicit). Dar, cu tranzactia FB60 nu vei putea introduce o factura de client (bine portite sunt, dar nu chiar la indemana oricui, vezi Mediu – Inregistrare complexa, dupa ce ai introdus datele de antet).



PS: Folositi cu incredere F-02 pentru orice si o sa fiti mai mult decat multumiti!

Hire to retire...

Se cam invarte viata noastra in jurul a patru mari procese:

• purchase to pay (cumpara - plateste)
• order to cash (vanzare - incasare)
• hire to retire (angajare - pensionare/retragere)
• record to report (inregistreaza - raporteaza)

Suna bine in engleza!

Astazi, hire to retire e preferatul meu.

Cam vreau tot

Vreau sa ascult la nesfarsit Arno Elias - El Corazon si sa mai devorez carti precum Povestea tarfelor mele triste (Marquez). Nu fac recenzii, cunosc oameni, senzatii si ma minunez la bunatate.

Vreau sa nu uit ca e atat de usor sa fim bine crescuti si linistiti in lumea asta in care vedem om dormind pe banca si copil bucurandu-se la un biscuit. Si noi suntem ei...

Vreau sa nu isi iroseasca viata fara mine.Vreau tot.

 "...am constatat cu groaza ca omul imbatraneste mai repede si mai urat in fotografii decat in realitate." - spune cel pomenit mai sus dupa ce m-a plictisit ingrozitor cu celebrul "veac de singuratate".

Apa e calda...

Citesc "Sa ucizi o pasare cantatoare" - Harper Lee...
Si, deocamdata, mi-am notat doua citate:
"...nu e niciodata o insulta ca cineva sa iti spuna ceea ce socoate a fi o injurie. Iti arata doar cat e de josnic, fara sa te poata jigni."
"oamenilor nu le place sa aiba de a face cu unul care arata ca stie mai multe decat ei. Asta-i scoate din fire."
Adevaruri pe care le stim, cum stim si ca ne place sa fim furati de miraje...
Sunt in Mamaia, la Palas, multe 4, dar suntem acasa si oamenii arata bine. Si apa e calda...

Iti mai aduci aminte?

Iti mai amintesti cand iti spuneam ca nu exista o zi mai frumoasa decat ziua mea? Ei bine, m-am convins! Nu exista!
Lasam trecutul in slujba altora, desi mai sunt oameni pe care nu i-am auzit astazi, desi ma gandesc la ei...
Dar mai sunt oamenii care mi-au facut viata si ziua de azi...Iubirea mea, prietenii cei mai dragi si familia mea.
A fost micul dejun somnoros:

A fost cadoul de la El...

Au fost colegii minunati...
Au fost prietenii si familia "cea mai draga":

Da...A fost mai mult decat o zi!

Multumesc! E cea mai frumoasa zi!

The beat...

Am postat pe blog acum un an un mic articol legat de o aplicatie de care orice petrecaret are nevoie....
Cei din SUA o aveau....

Acum o avem si noi...si mai desteapta si mai frumoasa...
The Beat iti prezinta intr-un mod dinamic si interactiv petrecerea la care ai vrea sa fii.
Folositi aplicatia pentru smartphone-uri sau site-ul www.thebeat.ro... O sa va placa!

Felicitari Bogdan!

E clar ca asta e cheia succesului: aplicatii mobile pentru piata de larg consum....

Targul...

Nu stiu daca sa iti spun: Du-te sau Nu te du...
Astazi calatoream intre doua cladiri de birou, au trecut anii in care calatoream intre doua capete de tara...
Si vedeam oameni, oameni care se grabeau spre un targ, targ ce s-a dovedit un targ de joburi. Dar spune-mi cati stiu ce se vinde la targurile astea? Sau cine se vinde...
Saptamana asta am vazut oameni care au uitat de unde au plecat si oameni care se intorc la viata simpla de unde au plecat.
Eu in principiu sunt multumita de mine si de altii, dar simt nevoia sa ma justific de ce sunt multumita...In schimb, stiu ca am facut un efort ca sa ajung asa si as vrea ca cei apropiati mie sa nu il faca. Vreau ca lumea sa accepte ca nu jobul, banii, papucii si carpele scumpe iti aduc sclipirea in priviri...ci ala care stie sa iti zambeasca ridicand ochii din exceluri si incrancenarile de azi sau de ieri.
Cateodata intru intr-o greva a comunicarii si vreau sa fiu intrebata in loc sa intreb. Totusi, continui sa intreb...

Ce e serios?

Eu citesc cu viteza melcului Hunger Games, abia am terminat prima cartulie...Am terminat-o sambata, inainte de a dansa in Music Club, inainte de duminica in care am vazut o bucatica din Bucuresti din autobuzul "suspendat", de a vizita Muzeul Satului si de manca o tochitura aproape moldoveneasca la Carul cu bere...
Am trecut la a doua cartulie din Hunger Games luni, dupa ce am petrecut 12 ore la Cafe Verona. Aici am scris manuale SAP, am primit vesti tulburatoare despre tatal drag internat in spital si am adunat oamenii mei de aici...
Azi ne-am strans tot la Verona ca sa jucam Catan, sa il invatam pe Tudor cu terasele, sa avem grija lui Rambo si sa ne certam de la politica si procentul pentru bacsis.
Acum toate bune: tata o sa mearga acasa si noi la serviciu...

PS:
- Pranzul la Cafe Verona e foarte bun. Astazi, de exemplu, eu am mancat ciorba de loboda, peste cod si pui, orez si salata verde. Ieri, ciorba de peste a fost delicioasa.
- Duminica, desi era o vreme superba, autobuzul turistic RATB nu circula. Am avut norocul, insa, sa dam peste un unul gratis inchiriat de BRD pentru turneul de tenis.

Interviul:)

Cautand printre documente mai vechi am dat peste un interviu publicat in revista companiei pentru care am lucrat vreme de 5 ani frumosi.
E simpatic, nu?

Sa avem curaj

Ei hai ca nu e o replica din cartea de automotivare pe care, acum cativa ani, o aveam cu totii pe noptiera.
Asa ne-a spus un cersetor cand isi primea tigara "ceruta":
"Sa aveti curaj in viata! Ati vazut ca au murit si Dobrin si Michael Jackson! Murim cu totii, asa ca, trebuie doar sa avem curaj!"
Si am vazut curajul in capul unei fete cu alura de manechin care a urcat intr-un autobuz plin de oameni cu un coc prins cu o crenguta (o crenguta cu frunzulite).
Fata a urcat pe la usa din fata, a traversat tot autobuzul si s-a asezat in fata ultimei usi. Ochii mei s-au ridicat din cartea pe care o citeam, o data cu ochii unui domn de 65 de ani, a unei doamne de 60 si a uneia de 40...
Domnul de 65: Doamne fereste, ati vazut-o? Cum e posibil asa ceva?
Doamna de 60: Dar ce avea, domnule? E frumoasa!
Domnul de 65: Da, doamna...Dar nu urci asa intr-un autobuz plin de lume...Asa te duci in padure!!!
Doamna de 40: Domnule, e tanara! Si tinerilor trebuie sa li se permita orice! Si eu, la varsta ei, eram foarte excentrica!
Doamnul de 65: Asa ceva eu nu am mai vazut! Nu e posibil asa ceva!
Doamna de 60: Dar nu ne-a deranjat cu nimic fata! V-a deranjat cu ceva?
....
A fost un schimb de replici absolut formidabil, imi pare atat de rau ca nu am retinut fiecare cuvintel! A fost mandrie si prejudecata!
Si fata era superba, cu creanga ei, cu tot!

Scrisoare de convietuire

Proprietarul: "Vecinii sunt foarte ok, cu exceptia celor de dedesubt care, pe perioada verii, sunt plecati!"

A venit toamna!

Vecina: "Buna ziua. Locuiti la ap. 7?"
Noi: "Buna ziua! Da"
Vecina: "Haideti sa ne intelegem ca oamenii...ca de la proprietar nu am gasit intelegere! Se aud niste tropaituri prin casa".
Noi: "Hmmm"
Vecina: "De exemplu, s-au auzit, ieri pe la ora 15."
Noi:"Hmmm"

Cioc..cioc...cioc...
Vecina: "Nu stiti ca e programul de odihna intre ora 14-17?"
Noi: "Hmmm"
Vecina: "Nu mai suport, in fiecare sambata, in timpul orelor de odihna dati cu aspiratorul."


Cioc...cioc...cioc
Vecina: "Va rog sa dati zapada de pe aerul conditionat! A inceput sa se topeasca si imi picura pe geam"
Noi: "Ok...o sa o dam!"

Ma indrept hotarata spre aerul conditionat si dau peste un sloi de gheata pe care nu puteam sa il clintesc decat in capul unui  trecator ratacit, asta daca eram destul de insistenta....Sau oare trebuia sa caut o dalta? In fine...am renuntat!

Nu s-a mai revenit asupra subiectului...Gheata s-a topit asa cum a vrut!

Vecina: "Voi nu auziti cand se tranteste noaptea usa de la intrarea in bloc?'
Noi (locuind la etajul 3): "Nu"


A doua zi un afis mare pe usa de la intrare: "Va rugam nu mai trantiti usa!"

Intr-o zi, una dintre noi, intra linistita in casa scarii. Vecina se afla la intrarea in scara (de obicei dirijeaza femeia si barbatul care matura in bloc). Inainte de a intra in scara, dadeai bineinteles de anuntul cu trantitul (usa fiind una masiva cu o bordura de fier). "Inchidem" usor usa si facem cativa pasi.
Vecina: "Vedeti ca nu ati inchis usa!!!"


Cioc...cioc...cioc...
Vecina: "La voi nu se aude ceva ciudata la baie?"
Noi: "Nu. Dar ca sa nu mai veniti mereu la usa, nu doriti sa va dam un numar de telefon?"
Vecina: "Nu! Oricum noi avem casa la munte si o sa plecam curand acolo".

(muntele e cam departe)...

Sambata, 6 aprilie, ora 15

Aspiratorul: Hurrrr...Hurrrr....Hurrrr
Soneria: Tarrr...Tarrr...Tarrr...
Cristina: "Di, Di...suna la usa...vezi ca e 3....programul de somn, sigur e vecina!!!"
Eu: "Upsss...Am uitat!!! Nu dam drumul!"
Soneria: Tarrr...Tarrrr....Tarrrrrr....
.......
dupa 29 de minute...
Soneria: Tarrrr...Tarrrrrr....Tarrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
dupa 30 de minute....Liniste!


dupa 40 de minute
Soneria: Tarrr....Tarr...Tarrrr

Deschid nervoasa usa...
Vecina: "laaaa....laaaa...laaaa...aspirator...programul de somn....dormiti pana la 12....la la la la"
Eu: "la la la"
Vecina ne arunca un bilet (asta fusese motivul pauzei de 10 minute, fusese acasa, sa scrie biletul!" in care scria de programul de odihna, convietuitul in comunitate, etc...

Dupa ce a ajuns acasa probabil s-a gandit ca o pagina de caiet nu a fost suficienta ca sa intelegem cate neplacerii ii provocam si ne-a mai scris o scrisoare de doua pagini...
Haideti sa citim:

"Stimate colacatare,
Cu foarte mici exceptii, in fiecare sambata, exact in orele de odihna va apuca harnicia si va curatati apartamentul.
Noi ce trebuie sa facem in acest timp? Sa va ascultam aspiratorul si toate celelalte zgomote, in loc sa ne odihnim?
Noi nu va deranjam, cu toate ca am putea! Va amintesc ca vecinii nostri (sau vostri - nu inteleg exact) de vis-a-vis au plecat din cauza galagiei celor de la etajul inferior.
Sa stiti ca noi stim si auzim totul ce se intampla la voi incepand cu ora 7.30 cand va sculati si 24 cand va culcati, spalatul rufelor si dusurile voastre etc.
Poate nu va dati seama ce inseamna sa fii deranjat, deoarece la etajul 4 nu locuieste nimeni, vine o persoana si lucreaza la calculator, iar camerele sunt mochetate. La voi nu este asa, neavand covoare se aude orice si se simte orice. Cred ca despre acest lucru v-a spus si proprietarul!
In concesinta, cred ca ati inteles ce ne deranjeaza si avand in vedere ca locuim intr-o comunitate trebuie sa ne respectam reciproc. Nu este vorba de nici o "evaluare" ci pur si simplu de bun simt. Avand pardoseala neacoperita se aude totul, chiar multiplicat. Oricum, va putem demonstra, voi fiind trei persoane, poate veni una jos sa auda despre ce este vorba, nu exageram cu nimic!
In speranta ca ati inteles nemultumirea noastra, va multumim!

এফ্জ্ঘর্ক

07.04.2012

PS: Sper sa nu mai fie nevoie sa vin la usa voastra sa sun, sa nu vreti sa raspundeti. Si asta e un gest legat de civilizatie, iar vecinii nu poti sti cand ai nevoie de ei!...."


Unde e muntele ala cu casa de la munte? E clar ca e departe de cei care inca se spala, dau cu aspiratorul, folosesc masina de spalat, au podeaua neacoperita si traiesc intr-un bloc in centrul capitalei....

Varsta: cam 60 de ani....
Meseria: - actuala: dirijor femeie de serviciu pe scara blocului
               - fosta: pare profesoara

Unde sunt petrecerile de altadata, cu muzica la maxim, jocuri de bowling pe hol cu bidoane de plastic in locul popicelor, rasete si voie bune?

The Hunger Games

El: "Uite pe Amazon este si The Hunger Games...Stii despre ce vorbesc? A aparut un film acum!"
Eu: "Nu stiu"
Si intr-o saptamana am stiut...Am vazut intr-un film si urmeaza sa citesc in 3 carti ca: desi evoluam si butonam cu cate trei maini diverse aparate - luptam in continuare pentru sclavie, ne hranim cu circ mediatic, unii ne luam drept de viata si de moarte asupra celorlalti, devenim masinarii jucand mereu dupa reguli impuse, fara a sti rostul lor.
M-am dus la filmul asta avand in cap ideea ca nu o sa imi placa. Inima mea nu dorea ca filmul The Help sa fie detronat de pe locul 1...Si nu a fost...dar am recunoscut ideile, mesajul in viata asta a noastra...si atunci am spus ca e foarte bun.
Dupa ce termin cu republicanii, o sa citesc si cartile...am rasfoit una dintre ele si am remarcat ca scenariul filmului urmeaza textul cartii...Nu stiu daca "rasfoitul" meu pe kindle a fost cam superficial sau, intr-adevar, replicile mele favorite din film au fost doar "mana de aur" a scenaristului.
Ma refer aici la:
- momentul in care Gale spune: "daca nu s-ar mai uita nimeni..." in incercarea lui de a gasi o solutie sa opreasca acest "show" barbar dar care facea audiente uriase.
- replica lui Haymitch, mentorul alesilor din districtul 12, care la intrebarea lor: "Cum supravietuim?" El le raspunde: "Trebuie sa ii faceti sa va placa"...si cam asa supravietuim cu totii.
Happy Hunger Games!

Cititul republican...

Da...m-a apucat cititul republican...dar nu cel plin de neinteles, cel uman.Tocmai am terminat Extraordinary, Ordinary People (Condoleezza Rice). Cartea m-a dus in aceeasi stare ca filmul The Help. Nascuta in 1954, intr-o familie de culoare, isi traieste copilaria in perioada dezmortirii Statelor Unite din perioada segregarii rasiale. Ma induioseaza intotdeauna povestile despre relatiile de familie inchegate si stiu ca sunt oameni care razbesc singuri, dar, dupa parerea mea, cheia succesului se afla in vorbele bune ale celor din jur.
Apoi mi-am si pus o nota la paragraful:
"I have never suffered the crisis of faith that so many do. I have always believed, fully and completely".
Am pus nota asta, deoarece neavand o educatie religioasa solida, eu sufar acum, la 30 de ani, criza neincrederii.
Ei...si acum, trecem la altceva, tot republican: "Spoken from the Heart" - Laura Bush.
In rest, vacanta: ma dau cu oja, ascult muzica de pian, ma uit la oameni...

Somebody that I used to know...

Iar vizitez...Cercetez prin emailuri vechi ca sa imi fac inima amara si sa invat sa traiesc si in realitatea pe care nu am stiut-o...nu am vrut sa o stiu. Numai lumea pe care ne-o imaginam noi e perfecta, si am reusit sa o tin perfecta mai bine de trei ani.
Vorbim iar despre strategia de despartire.
Vizitez inimi si familii noi din lumi de poveste.
Curand vreau sa spun:

Visele noastre...

Intr-adevar visele ne fac viata frumoasa si indeplinirea lor cu siguranta ne induce starea de panica suficienta pentru a ne trezi din vis.
Zilele acestea oameni dragi isi implinesc vise: relocari in tari "serioase", calatorii peste ocean in scop de casatorie neconventionala, etc.
L-am felicitat pe unul dintre actorii din piesele de mai sus pentru ca e un om hotarat si mi-a spus: "e important sa iti doresti ceva si sa stii ca lucrul respectiv este realizabil".
Eu cu pasi marunti incep sa cred in ceva...Deocamdata pe acel ceva nu l-am identificat foarte clar dar stiu ca am nevoie de el.

Stiu ca spuneam mereu ca nu vreau sa am nici un obiectiv...si nici nu am de fapt...dar iau decizii...

Si noi ne uram...

Eram in tren si ascultam muzica fara casti, asa cum imi place de altfel...nu prea am muzica pe laptop decat doua foldere cu Top 40 UK de prin septembrie...muzica comerciala...asta e clar...un domn cu barbita, un domn adevara deci, s-a ridicat frumos de la locul lui si m-a rugat sa ascult la casti...pe buna dreptate, caci doar era la el in dormitor...
Nu are sens sa spun ca volumul muzicii era mediu, mai jos decat cel din restaurantul in care de de multe ori iau masa de pranz...
Intotdeauna mi-am dorit ca atunci cand calatoresc cu un mijloc de transport in comun sa se auda muzica de undeva...
Eu nu sunt mare iubitoare a castilor pe care le am si acum in urechi (sunt, din nou, in tren). Mi se pare ca pierd lucruri, ca stirbesc momente din viata punandu-mi aceste dopuri muzicale.
Cu aceasta ocazie am simtit din nou cat de tare ne uram:
- vad asta in ochii nefumatorilor
- vad asta in ochii celor care au invatat sa manance bio
- vad asta in ochii celor deranjati de oamenii cu care impart un spatiu public
- vad asta in ochii iubitorilor de rock
Eu care fumez, mananc diverse, am tendinta de a fi exagerat de draguta atat cu femeia de serviciu de pe scara cat si cu domnul doctor, ascult orice fel de muzica, ar trebui oare sa ma ingrijorez de cate ori as fuma o tigara dupa o friptura de vita si un pahar de vin, dand din picior pe "Ai si tu pego" sau alta "monstruozitare" din asta?
Eu imi doresc doar sa fiu relaxata, sa iubesc si sa nu imi pese...
Am avut un weekend frumos: mi-am vizitat parintii. Tata implineste astazi 55 de ani si am vrut sa ii fac o surpriza...ceea ce am reusit, Am vizitat oameni dragi din Barlad, am vazut copii care anul trecut erau doar in vise...
Prietena mea, Dana, m-a invitat la un concert de muzica clasica, organizat de muzeul Vasile Parvan. E fermecator sa vezi duminica dimineata, intr-un orasel drag, lumea imbracata elegant, ascultand Mozart, Chopin, Vivaldi, Enescu...
Orasul drag plin de gropi dar plini de oameni dragi si de servicii impecabile...Sambata am beneficiat de cel mai profesionist tratament cosmetic la jumatate de pret fata de spoiala din marele oras.
Da...am trecut de la una la alta...
Asa ca decat sa luptam pentru placere mai bine sa ne iubim pentru asta.

Azi am trecut pe langa oameni

Mi-e cam greu sa ma repliez cand sunt surprinsa de insistenta unor oameni care, cu nasul in vant, incearca sa descopere roata...
Am avut o zi care a inceput foarte bine, a continuat prost si s-a incheiat cu amintiri din copilarie si vorbe blande despre cei mai dragi oameni pe care, la un moment dat, trebuie sa ii lasam sa plece.
E vorba de bunici si mi se face pielea de gaina...
Pana una alta continui cu proiectele: SAP, inot, un serial bun si o carte proasta. Citesc acum Lolita, Vladimir Nabokov. Pe wikipedia scrie asa:
"Romanul este renumit atât pentru stilul inovator, cât și pentru subiectul controversat: naratorul cărții și protagonistul, Humbert Humbert, devine obsedat sexual de o fată de 12 ani, cu numele de Dolores Haze. Dar reducerea subiectului la acești parametri este o simplificare arbitrară."
Simplitatea asta arbitrara care ma caracterizeaza nu face decat sa imi inspire o stare de plictiseala ingrozitoare. Dar nu renunt...
Am auzit recent ca o persoana publica din Romania a lansat o colectie de haine numita Lolita, dupa romanul pomenit mai sus...Acum, ce sa spun...continui sa citesc...Altii cum au putut?
Serialul? Unul bun:
http://www.imdb.com/title/tt1000734/

Discutie in trei

Sambata mi-am inceput ziua asa:
"Hai sa-ti spun cat de pregatita am venit aici. Ieri, cand am ajuns la biserica Sfantului mormant, I....n a zis: "Pai cum sa fie aici, ca a fost ingropat in stanca, intr-o grota", iar eu: "Pai, mai baiete, poate l-au mutat!" Si l-a busit un ras pe I....n: "cum sa-l mute, ca el a inviat!!!!!" Diana, m-am lasat dusa de ... Ce mai stiam eu cu sfintii aia de la noi, ca-i puneau undeva si-i mutau dupa, ce sa fac? chiar nu mi-am dat seama, e grav?".
Si cat imi plac oamenii relaxati, si care uita...tot ce ni s-a bagat in cap atatia ani...

Mi-am continuat ziua, cu o frumoasa discutie in trei:

Doamne, doamne ce nu imi place iarna...Un coleg imi spunea astazi ca suntem tineri si ca ar trebui sa nu ne sperie vremea, vom imbatrani si va fi mult mai greu...De ce sa suferim de pe acum? Eu las multe lucruri care nu imi plac "pe maine"...de ce sa ne chinuim, mai stii ce se poate intampla?

Scriu si programez vacante.
Diana

in papucii galbeni...

astept sa treaca iarna.
Dar nu stau degeaba: lucrez, visez...nu la masina de cusut ci la masina de "scris".
si tot in papucii galbeni privesc cartierul frumos acoperit de minunatia asta de iarna.

Si azi tot iti spun La multi ani...Mi-e atat de dor de bunatatea ta...

Grea iarna...

Grea zi...De fapt agitata...si ziua si eu...Eu spun ca e de la vremea asta urata foc...Ia' sa mai vedem un film, ca sa nu ne ma gandim la excesele din weekend...Mergem mai departe, deocamdata cu mainile la ochi...

Doar un strop...

Am devenit obsedata de o carte, de 8 vieti, de una dintre atrocitatile greu de inteles ale istoriei...Este vorba de Jurnalul Annei Frank...Mai inteleg inca o data ca suntem efectiv la fel, doar ca unii dintre noi, in nebunia lor isi iau rolul de stapan, destinul celorlalti devenind tragic datorita supunerii generate de frica.
Am citit jurnalul, ma uit si la serialul produs de BBC, ascult fara incetare muzica minutului de inceput...
http://www.youtube.com/watch?v=kSmmenQK4T8

Acum Atunci

Acum jumatate de ora auzeam scandarile din Piata Universitatii, acum cateva ore vizitam cea mai ciudata expozitie a figurilor din ceara.

Acum vreau sa termin Jurnalul Annei Frank, acum 6 ore cunosteam oameni.

Acum o ora citeam: "Sclavia capitalistă: Au 13 ani, muncesc 16 ore pe zi la iPhone-ul tău şi câştigă 300 de dolari lunar”, dar, acum ceva vreme realizam ca sunt, printre noi, adulti in toata firea, scoliti si instruiti, utilizatori de iPhone-uri care au devenit sclavii unui birou de clasa A, invartind niste exceluri 16 ore pe zi, tintuiti in fotolii de piele, devenind la fel de neputinciosi ca cei de 13 ani de acolo.

Mexic, blog, catei, copil

Da...Astea sunt cuvintele cheie ale zilei de sambata...Am sarbatorit-o pe Ioana si pentru ziua numelui si  pentru "motzul" pe care ar trebui sa i-l luam pe 10 ianuarie (implineste 31 de ani)...
Fetele au gatit ciorba de gaina si icre de casa...ce minunatie...

Ioana a primit:
- un tort

- tot ce ar avea nevoie ca sa isi realizeze singura propriile bijuterii mexicane

- si un blog...

Au fost cativa musafiri...A venit si Tudorica...Si Rambo...Si Shasa...

La multi ani, Ioana....

Desi noul an...

Nu a venit cu zambetul dragostei nebune, cu bogatii nemarginite, cu sanatate pentru toti cei dragi...a venit cu prietenie...Am vazut oameni de dorul carora ma topeam, cu care am jucat, am ras, au cantat, au patinat, au schiat...
Ne-am organizat singuri, ca de obicei...am dezgrobat lista de cumparaturi de la revelionul de acum 2 ani (am pus-o la loc de cinste, pe google docs)...
Ca sa vedeti, cat de "ciudati" suntem am facut cateva capturi de ecran din lista de cumparaturi:

Ne-am cazat la pensiunea Floris, am stat 4 nopti...nu e senzational...dar e cald si bine...

Cand am ajuns acasa le-am trimis un email cu ganduri bune:

Dragi prieteni si oameni buni,

Zilele trecute au fost minunate pentru mine. Faptul ca am reusit sa ne adunam cu totii, sa radem cu foc atatea zile, sa ne certam de la oi in timp ce vedetele noastre cantau de zor, au facut ca anul acesta sa inceapa minunat...Unii au facut primii pasi pe patinoar, altii (Analia si Daria) au vazut, poate, pentru prima oara ca adultii sunt mai galagiosi si mai mofturosi decat ele.

Eu va doresc un an extraordinar si multe zile ca cele care tocmai au trecut...

Diana

Ioana a raspuns asa:

Diana, multumim pt concluzii!
Eu va doresc tuturor un an nou de 2012 ori mai bun decat cel ce a trecut !
Ar trebui sa va asigurati de autografe din timp, cine stie ce-mi aduce anul si-atunci...
De asemenea, o sa am grija sa-i respect pe jucatorii de Catan ( pe unii ca-s castigatori, pe ceilalti ca nu se plictisesc la joc) si pe profesionistii intr-ale patinajului!
Sa ne auzim si vedem sanatosi!

Si Iulian:

v-as recomanda sa nu faceti glume pe seama oitei mele! si acum imi pare rau de oaia aia furata la Catan! cine o gaseste sa nu uite ca e oaia mea! evident, astept sa mi-o returnati.

Pun cateva poze si fug (sigur o sa o incasez...vad ca nu ma linistesc si iar public emailurile oamenilor...).