sâmbătă, 30 aprilie 2011

Prietenie...

Eu:
"Au trecut zilele astea frumoase.
Acum sunt in etapa in care vreau sa ma ocup de croitorie si sa traiesc pe o insula cu iubirea mea...
Deocamdata nu am nici iubire si nici masina de cusut."
 
Raspuns:
"Diana....
Sa stii ca o masina de cusut buna e greu de gasit, iubirea, in schimb, sta pe la colturi, da tarcoale mereu, doar sa avem ochi buni..."
Da...
Diana? Mai bine am vinde tot si-am pleca pe Coasta de Azur, nu jos, ci un pic mai sus, in Provence, deschidem acolo ceva si vindem mici...si poale-n brau....
Te-am pupat!"
 
Acum 5 ani pe Coasta de Azur:
 

duminică, 24 aprilie 2011

Declaratie de razboi...

Sunt intr-o casa in care am ras, am plans, am intrebat, mi s-a raspuns! Prima oara...singura...in casa asta cu multe amintiri...Aveam nevoie sa vad Iasi-ul minunat...si oamenii...si discutiile...Am revazut si o sa revad oameni mai mult decat dragi, prieteni si mai mult decat prieteni...Sufar din dragoste si mai mult decat sufar...Imi spun eu mie ca o sa mai iubesc...desi acum pare o amagire...
...
"Eu cand am facut o declaratie de dragoste,
Parca am facut o declaratie de razboi...
Daca nu izbandeam in iubire era moarte
Nu concepeam o alta impartire decat la doi
Dar fiti atenti,
Ca eu, si cand fac o declaratie de iubire
Parca as face o declaratie de razboi."
Adrian Paunescu, Declaratie de dragoste
...
Hristos a inviat!
Am luat lumina de pe Bucium...

miercuri, 13 aprilie 2011

O casuta frumusica...

Am doua prietene bune pe care le-am lasat la Iasi, printre alti oameni dragi...Prietene de spus tot, de dormit, de baut, de visat...
Una dintre ele si-a cumparat de cateva luni o garsoniera frumusica...
A avut o idee de amenajare care mie mi-a placut mult si am vrut sa o promovez un pic (garsoniera e de inchiriat)...



Ia uita-ne:

Vorbim...Acum sunt la Constanta...Sustin cursuri de configurare FI pentru colegii din IT...

duminică, 10 aprilie 2011

Straight From The Heart...

Ma intreb mereu ce are vremea asta cu noi...Bineinteles ca nu imi raspunde nimeni...
Luna aprilie a debutat pentru mine cu o raceala extrema, cum nu imi amintesc sa fi avut vreodata...Eu asa ma laud: "nu racesc aproape niciodata"...Ei...asta a fost urata foc...nu m-a lasat pana nu m-am prezentat la doctor...
Acum sunt bine, suficient de bine sa realizez cat de diferiti suntem noi ca oameni, sa fiu calma atunci cand imi dau seama cat de incompatibila sunt cu X sau cu Y...si sa merg mai departe spre visul meu nedefinit...
Ieri am plans la film...Am fost la Biutiful...
Eu am nevoie de filme de genul asta...imi imaginez ca salvez oameni sarmani...si sunt eroul meu...si asta imi doresc: sa fiu eroul meu...
Sunt si victima mea, am fost si azi, cand am scris o poveste cuiva drag desi stiu ca nu o sa primesc decat iluzii in schimb...
Am avut o duminica rebela: ne-am indreptat in pas vioi spre Parcul Tineretului, ca sa vedem daca mai stim sa mergem pe bicicleta...Nu am avut ocazia asta deoarece biciclete cu bani nu erau inca de inchiriat, iar la cele gratis era coada prea mare, mult mai mare decat vointa noastra...Asa ca am compensat lipsa plimbatului cu tenta sportiva cu o tura in masinutele tamponate si cu o shaorma la Dristor Kebap...

miercuri, 6 aprilie 2011

Est sau Vest?

"Si unde sunt oamenii mai faini? In Moldova, Ardeal sau?"
Raspunsul meu clasic si plictisitor de acum: "Oameni buni si frumosi sunt peste tot".

As fi avut un chef nebun sa vorbesc despre oamenii a caror frumusete e atat de urata...dar, asa cum stim, incerc sa fiu diplomata, si sa nu spun ce mari sunt ochelarii de cal ai celor care isi aduc aminte ca moldovenii nu stiu, nu pot, nu fac...

Si cum sa nu imi aduc aminte de:
  • eleganta celor din Sibiu, fermecati de graiul si inteligenta celui mai destept om pe care il cunosc...nu din Moldova...dintre toti...
  • de pofta cu care mancau sarmale moldovenesti cei din Brasov
  • de politetea celor din Arad
  • de frustrarile natiei care se crede in Vest...dar e mereu de partea cealalta a granitei...
  • ah, da, si de rautatea altora care nu au avut ocazia sa afle...
Stiti, nu? Iubesc inteligenta calatorului...

luni, 4 aprilie 2011

Complicitate...

Cam traim in trecut...Hai...hai...sa recunoastem...
Pana la urma, asa e normal...Din viitor nu ne face cu ochiul nici un prieten drag, nu vedem nici un zambet si nu ne e dor de nimeni...
Da...mi-e dor de sentimentul de complicitate...dar tare dor...de bucuria aia copilareasca si strengareasca...
Stiu ca nu am mai scris nimic de SAP de vreo saptamana...sunt intr-un con de umbra...
O sa revin eu candva...sper ca nu peste 20 de ani...
Cum preferati? Sa invatati sa mergeti pe bicicleta fara sa va urcati pe ea?
Scriu cam ciudat...Dar toate randurile astea isi au si rostul si destinatarul...
M-a prins si pe mine o raceala, sunt cam ametita, tusesc urat...De aici aiurelile de mai sus...
Urcati, deci, pe bicicleta?