Vacantele oricum imi plac, scurte sau lungi,
programate sau nu, cu mers sau cu stat…dar vacanta asta, penultima, in
Portugalia, m-a dat pe spate…Mi s-au potrivit si clima, si oamenii, si pestele
si prajiturile.
Am plecat intr-o dimineata de iunie cu un zbor
al companiei Tap Portugal. Biletul a costat cam 1200 lei. Zborul, pentru mine,
e lung (4.30 h). Scaunele din avion cam mici si incomode. Am compensat cu o
companie extrem de placuta cu care m-am hlizit aproape tot drumul.
Ajungand la destinatie (Lisabona) am sarit toti
5 intr-o masina inchiriata si am plecat direct spre Porto. Am facut o mica “escala”
pentru a vizita Universitatea din Coimbra, una dintre cele mai vechi din
Europa.
Porto ne-a primit cu ploaie, ploaie pe care am
invatat sa o iubesc de cand vizitam frecvent o tara in care nu prea stropeste.
Ne-am cazat la un hotel modest (ResidencialPortomadrid) si apoi am facut cunostinta cu primele delusoare din
Portugalia (multe si abrupte). Ne-am plimbat pe strazi, pe malul raului Douro,
am trecut pe la Gara São Bento si pe la Catedrala Sé, am baut primul pahar de Vin
de Porto si am mancat prima prajiturica Pastel de nata.
Ca sa facem toate astea am avut nevoie cam de
doua jumatati de zi. Apoi, plecam spre
Lisabona, cu o oprire in minunatul satuc medieval, Óbidos.
Urmatoarele 4 nopti le-am petrecut intr-un
apartament inchiriat din cartierul vechi al Lisabonei (LisbonInn - Alfama Apartments). De aici plecam in fiecare dimineata spre:
a) Belém
b) Castelo de Sao Jorge
c) Raul Tejo
d) Liftul Santa Justa
e) Podul Vasco da Gama
f) Minunata Sintra cu castelele ei perfecte
g) Estoril
h) Sau poate spre Cascais
i) Sau poate spre vreun restaurant la care sa mancam fructe
de mare si sa bem Vinho Verde (la recomandarea unui fost coleg, caruia nici
macar nu am apucat sa ii multumesc).
j) Sau poate spre orice delusor care ne iesea in cale sa ne
incerce piciorusele.
Ne-am plimbat, am mancat, ne-am
suparat si ne-am impacat ca sa plecam apoi in minuta statiune, Olhos D'Agua. Nu
am ratat nici bataia vantului din cel mai vestic punct al continentului
european (
In Olhos d’Aqua, aici am stat: EdificioRecife si aici am mancat cel mai des: RestaurantDuarte. Ne-am bucurat de plaja si de apa rece a oceanului Atlantic.
Probabil ca nostalgiile cele mai puternice le am acum legate de plimbarile
lungi pe plaja, trecand dintr-un golfulet in altul. Ne-am facut oricum timp si
pentru a vedea statiunile din jur si oraselul Faro.
Reiau in vis fiecare pas pe care l-am facut.
