O sa nu uit cum ma uit pe fereastra asta de langa care scriu acum si ma minunez de cat de verzi si inalti pot fi copacii in centrul Bucurestiului.
O sa nu uit cum cei doi vagabonzi, "sot si sotie", se mangaie dupa ce minute in sir s-au injurat.
O sa nu uit mesajele lipite de vecina de sub noi pe usa liftului de la etajul la care locuim, mesaje ce fac referire la programul de odihna.
O sa nu uit ca am cui spune "Buna" cand intru in casa si "O zi buna!" la plecare.
O sa nu uit ca mi-a placut atat de mult sa locuiesc aici, ca stiu si chelnerii de la barul din apropiere ca "locuiesc in zona". Spun tuturor!
O sa nu uit nici teama pe care o simt cand intru singura in scara blocului seara tarziu. O fi normala frica asta...
O sa nu uit nici vacantele din care m-am intors extrem de fericita, nici pe cea care m-a trimis direct la psiholog.
O sa nu uit nici pe cel pe care l-am iubit.
O sa nu uit nici pe cel care a aparut desi l-am asteptat.
Aici aveam 30 de ani...
Aici m-am horatat sa plec si sa ma duc.
Aici mi-am cumparat primul tablou la care ma uit mereu cu drag.
Aici am descoperit carti si filme.
Si aici mi s-a strans inima gandindu-ma cum am reusit sa merit o sora atat de buna.
Aici am venit dupa ce am vazut cea mai frumoasa piesa de teatru (Dineu cu prosti).
Aici am visat ca o sa am ce sa scriu.
Aici inca ma gandesc daca pot sa imi stirbesc mandria sunandu-l sa ii cer sfatul.
Aici am avut tot ce mi-a trebuit si aici am descoperit puterea gandurilor si a mintii, subconstientul care te pune la pamant atunci cand crezi ca le ai pe toate.
De aici plec acum sa vad The Great Gatsby...
O sa nu uit cum cei doi vagabonzi, "sot si sotie", se mangaie dupa ce minute in sir s-au injurat.
O sa nu uit mesajele lipite de vecina de sub noi pe usa liftului de la etajul la care locuim, mesaje ce fac referire la programul de odihna.
O sa nu uit ca am cui spune "Buna" cand intru in casa si "O zi buna!" la plecare.
O sa nu uit ca mi-a placut atat de mult sa locuiesc aici, ca stiu si chelnerii de la barul din apropiere ca "locuiesc in zona". Spun tuturor!
O sa nu uit nici teama pe care o simt cand intru singura in scara blocului seara tarziu. O fi normala frica asta...
O sa nu uit nici vacantele din care m-am intors extrem de fericita, nici pe cea care m-a trimis direct la psiholog.
O sa nu uit nici pe cel pe care l-am iubit.
O sa nu uit nici pe cel care a aparut desi l-am asteptat.
Aici aveam 30 de ani...
Aici m-am horatat sa plec si sa ma duc.
Aici mi-am cumparat primul tablou la care ma uit mereu cu drag.
Aici am descoperit carti si filme.
Si aici mi s-a strans inima gandindu-ma cum am reusit sa merit o sora atat de buna.
Aici am venit dupa ce am vazut cea mai frumoasa piesa de teatru (Dineu cu prosti).
Aici am visat ca o sa am ce sa scriu.
Aici inca ma gandesc daca pot sa imi stirbesc mandria sunandu-l sa ii cer sfatul.
Aici am avut tot ce mi-a trebuit si aici am descoperit puterea gandurilor si a mintii, subconstientul care te pune la pamant atunci cand crezi ca le ai pe toate.
De aici plec acum sa vad The Great Gatsby...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu