Eram in tren si ascultam muzica fara casti, asa cum imi place de altfel...nu prea am muzica pe laptop decat doua foldere cu Top 40 UK de prin septembrie...muzica comerciala...asta e clar...un domn cu barbita, un domn adevara deci, s-a ridicat frumos de la locul lui si m-a rugat sa ascult la casti...pe buna dreptate, caci doar era la el in dormitor...
Nu are sens sa spun ca volumul muzicii era mediu, mai jos decat cel din restaurantul in care de de multe ori iau masa de pranz...
Intotdeauna mi-am dorit ca atunci cand calatoresc cu un mijloc de transport in comun sa se auda muzica de undeva...
Eu nu sunt mare iubitoare a castilor pe care le am si acum in urechi (sunt, din nou, in tren). Mi se pare ca pierd lucruri, ca stirbesc momente din viata punandu-mi aceste dopuri muzicale.
Cu aceasta ocazie am simtit din nou cat de tare ne uram:
- vad asta in ochii nefumatorilor
- vad asta in ochii celor care au invatat sa manance bio
- vad asta in ochii celor deranjati de oamenii cu care impart un spatiu public
- vad asta in ochii iubitorilor de rock
Eu care fumez, mananc diverse, am tendinta de a fi exagerat de draguta atat cu femeia de serviciu de pe scara cat si cu domnul doctor, ascult orice fel de muzica, ar trebui oare sa ma ingrijorez de cate ori as fuma o tigara dupa o friptura de vita si un pahar de vin, dand din picior pe "Ai si tu pego" sau alta "monstruozitare" din asta?
Eu imi doresc doar sa fiu relaxata, sa iubesc si sa nu imi pese...
Am avut un weekend frumos: mi-am vizitat parintii. Tata implineste astazi 55 de ani si am vrut sa ii fac o surpriza...ceea ce am reusit, Am vizitat oameni dragi din Barlad, am vazut copii care anul trecut erau doar in vise...
Prietena mea, Dana, m-a invitat la un concert de muzica clasica, organizat de muzeul Vasile Parvan. E fermecator sa vezi duminica dimineata, intr-un orasel drag, lumea imbracata elegant, ascultand Mozart, Chopin, Vivaldi, Enescu...
Orasul drag plin de gropi dar plini de oameni dragi si de servicii impecabile...Sambata am beneficiat de cel mai profesionist tratament cosmetic la jumatate de pret fata de spoiala din marele oras.
Da...am trecut de la una la alta...
Asa ca decat sa luptam pentru placere mai bine sa ne iubim pentru asta.
Nu are sens sa spun ca volumul muzicii era mediu, mai jos decat cel din restaurantul in care de de multe ori iau masa de pranz...
Intotdeauna mi-am dorit ca atunci cand calatoresc cu un mijloc de transport in comun sa se auda muzica de undeva...
Eu nu sunt mare iubitoare a castilor pe care le am si acum in urechi (sunt, din nou, in tren). Mi se pare ca pierd lucruri, ca stirbesc momente din viata punandu-mi aceste dopuri muzicale.
Cu aceasta ocazie am simtit din nou cat de tare ne uram:
- vad asta in ochii nefumatorilor
- vad asta in ochii celor care au invatat sa manance bio
- vad asta in ochii celor deranjati de oamenii cu care impart un spatiu public
- vad asta in ochii iubitorilor de rock
Eu care fumez, mananc diverse, am tendinta de a fi exagerat de draguta atat cu femeia de serviciu de pe scara cat si cu domnul doctor, ascult orice fel de muzica, ar trebui oare sa ma ingrijorez de cate ori as fuma o tigara dupa o friptura de vita si un pahar de vin, dand din picior pe "Ai si tu pego" sau alta "monstruozitare" din asta?
Eu imi doresc doar sa fiu relaxata, sa iubesc si sa nu imi pese...
Am avut un weekend frumos: mi-am vizitat parintii. Tata implineste astazi 55 de ani si am vrut sa ii fac o surpriza...ceea ce am reusit, Am vizitat oameni dragi din Barlad, am vazut copii care anul trecut erau doar in vise...
Prietena mea, Dana, m-a invitat la un concert de muzica clasica, organizat de muzeul Vasile Parvan. E fermecator sa vezi duminica dimineata, intr-un orasel drag, lumea imbracata elegant, ascultand Mozart, Chopin, Vivaldi, Enescu...
Orasul drag plin de gropi dar plini de oameni dragi si de servicii impecabile...Sambata am beneficiat de cel mai profesionist tratament cosmetic la jumatate de pret fata de spoiala din marele oras.
Da...am trecut de la una la alta...
Asa ca decat sa luptam pentru placere mai bine sa ne iubim pentru asta.
2 comentarii:
Hei...si eu sunt nefumatoare si eco friendly but still love people and music.:D Imi place sa cred asta...
E doar vorba de spatiul personal, cred eu:D. Unii il au mai mare altii mai mic...De aici apar ochii aia...Parca in Seinfield vazusem o faza ca spatiul personal ar fi ca 35 cm...Altii il au mai mare...
Pare rau pentru ochii uraciosi, dar cred ca nenea de fapt era suparat ca nu are optiuni. :D
Cata, tu iubesti oamenii inaintea muzicii si a mancarii eco. Cum ti-am mai spus, de altfel, am multe de invatat de la tine. Eu stiu ca nu te-am auzit niciodata vorbind de rau pe cineva. Asta imi doresc si eu: sa nu mai fiu atat de incrancenata cand se intampla lucruri.
Trimiteți un comentariu