Cum sunt eu

Ma duc la plaja zilele astea...si atunci cand merg neinsotita, citesc. Am cu mine Calaul Dragostei si alte povesti de psihoterapie.
Povestea preferata se numeste Trei scrisori nedesfacute. Este povestea lui Saul, un neurobiolog care primeste o bursa la Institutul de Cercetare din Stockholm sub indrumarea unui profesor laureat la premiul Nobel. Munceste zi si noapte acolo la niste cercetari care nu au avut neaparat o finalitate concreta.
Se intoarce in SUA oarecum dezamagit de el. Dupa ceva timp primeste o scrisoare de la Institutul de Cercetare. Ii e frica sa o deschida. Crede ca munca lui a fost in zadar si ca cei din Stockholm il trag la raspundere. Nu deschide scrisoarea. Mai primeste inca doua. Nu le deschide.
Merge la psiholog, discuta mult pe seama lor. Se gandeste sa trimita 50.000 USD catre Institutul de Cercetare ca si despagubire pentru munca lui fara rezultate pe timpul bursei.
Intr-un final deschide scrisorile. In doua dintre ele era anuntat de moartea profesorului si a treia venea de la nevasta acestuia. Se pare ca profesorul lasase cateva randuri intr-o scrisoare neterminata catre el. Isi programase o vizita in Statele Unite si se intreba daca se pot intalni. Nici urma de reprosuri, nici urma de acuze.
Asa sunt eu:) Asta sunt eu...

50 de umbre, plans si filme celebre

Fac si eu lucruri la moda, chiar daca am 32 de ani si port geaca cu gluga si nu palton de iarna.

1. Am citit, de exemplu, 50 de umbre ale lui Grey (E L James), noua telenovela best-seller. E povestea Cenusaresei moderne: apare printul cu afaceri in Silicon Valley, ii cumpara Blackberry, Macbook, Audi si fac sex conditionat. E visul oricarei fete din targul numit club.
Mi-a placut ceva in cartea asta. Sunt cateva clauze din contractul de „subordonare” care ar trebui neoficial trecute in „contractul” pe care fiecare ar trebui sa il avem cu noi insine.
Sunt clauze legate de:
• Durata minima a somnului
• Calitatea hranei
• Calitatea hainelor
• Importanta sportului
• Igiena personala
• Siguranta personala

2. Ieri am inchis ultima pagina din Plansul lui Nietzsche (Irvin D. Yalom). Mi-a fost recomandata si o recomand la randul meu cu voce tare. Se spune despre ea ca este o carte scoala pentru psihoterapeuti.
Am remarcat ca pe parcusul sedintelor de terapie intre Nietzsche si un celebru doctor din Viena se face o lista cu „problemele” doctorului care urmeaza sa fie tratate prin comunicare.
Acestea sunt:
• Nefericire in general
• Asediat de ganduri straine
• Ura de sine
• Teama de imbatranire
• Teama de moarte
• Porniri spre sinucidere
• Sentimentul de a fi prins in capcana
• Instrainarea de cei dragi
• Regrete
• Preocuparea exagerata asupra parerii altora despre el
• Gelozie

Multe sau toate sunt ganduri si simtaminte ale multora sau ale tuturor. Actiunea cartii se desfasoara la sfarsitul secolului 19.
De mult timp nu mai citisem o carte din care sa imi iau notite.

Deja am in biblioteca fara rafturi inca o scriitura a lui Yalom (profesor de psihiatrie la Standford). Este vorba despre „Calaul dragostei. Si alte povesti de psihoterapie”.

3. Azi am fost in mijlocul salii IMAX sa vad partea a doua a Jocurilor Foamei. Mi-a placut la fel de mult ca si primul film. De atunci pana acum am citit cartile trilogiei, asa ca finalul acestei parti nu m-a lasat neimplinita.
Sunt la moda:)

Sa fii ipocrit! Chiar si dupa 10 ani de prietenie...

Daca vreodata te certi cu un prieten sau doi pe tema majorarii taxelor si impozitelor in scenariul in care prietenul sustine aceste propuneri si tu indraznesti sa ii amintesti ca, spre deosebire de tine care ai o mica firmulita pe care incerci sa o tii pe picioare, el face parte dintr-o familie "sustinuta" de stat si, constient sau nu, profita fara sa clipeasca de asta: FII IPOCRIT!

Nu ii aminti niciodata ca ii plac excursiile si pastilele platite de altii, accepta cu capul plecat ca trebuie sa iti platesti taxele si impozitele.

Altfel, o sa dispari imediat din viata lui!

Acum supararile intre prieteni nu se mai recunosc numai dupa clasicul apel fara raspuns.
Despartirea e pecetluita de stergerea din lista de prieteni de pe Facebook.

Noroc ca am suferit din dragoste si am incercat dureri si mai acute si mare noroc ca inca nu i-am alungat pe toti cu "desteptaciunea" si "diplomatia" mea.


Asta o sa treaca si o sa imi para rau ca nu am vorbit aici despre bunicul meu minunat care, la 84 de ani deretica toata ziua prin curte, are o blandete si un umor delicat si atunci cand ajunge la spital ii spune o panarama numita doctor:
"Ce mai cauti la varsta asta la spital? Plimbi copiii pe drumuri!"

Va rog mult sa nu mai faceti din profesori, popi si doctori, profesii sfinte. Sunt ca peste tot: oameni de exceptie si oameni fara scrupule. Asa cum poti sa intalnesti IT-isti, economisti sau muncitori necalificati geniali sau penibili.

La 32

Experimentez...

*framantari teribile legate de un barbat care e prea departe dar pare prea potrivit pentru a-mi dori sa ii citesc gandurile si vorbele;  

*neputinta transmiterii unui mesaj direct catre un barbat care pare bun dar e prea nepotrivit pentru lumea mea;

*pastile cu colagen si acid hialuronic, ca sa aiba de ce rade doctorul;

*presiunea timpului atunci cand vreau sa fiu relaxata si cuminte;

*vanatai la propriu si la figurat;

*promit seara si ma razgandesc dimineata;

*fac compromisuri si nu fac compromisuri;

:) Update 14.10.2013

*dimineata luam examenul de sala la scoala de soferi 

*dupa-amiaza ramaneam fara doua alunite uratele (Thank you, Doctor!).

*public 8 pagini intr-o "cartulie" de buzunar particularizata pentru actualul proiect:

http://www.lulu.com/shop/diana-antoneta-savin/cartulie-de-buzunar-sap-fi/paperback/product-21188600.html

Si Viena...

Am plecat spre Viena cu imagini razlete din Praga inca in vis...

M-am intors din Viena cu imagine limpezi din Praga in minte...E nedrept sa spun ca orasul muzicii si al imparatilor nu s-a cocotat in topul calatoriilor mele.

„Fisa de calatorie”

·         Perioada 23-26 august

·         3 nopti de cazare Hotel Bellevue (240 - s)

·         Bilet de avion Tarom (170)...am plecat devreme, ne-am intors tarziu.

Prima zi ne-am petrecut-o la Schönbrunn impreuna cu pachetul Gold Pass (40) care ne-a permis sa vedem: Camerele imperiale, Gradina Printului mostenitor, Muzeul Trasurilor, Gradina ZOO, Gloriette si un strudel Show (strudelul e desertul perfect in Viena). Dupa 7 ore petrecute aici, piciorusele noastre nu au mai putut vizita si Labirintul gradinii.

In prima seara am mancat pe undeva pe langa Universitate un snitel foarte bun cu o garnitura de cartofi care seamana cu salata orientala a studentiei mele. Paharul de vin era 3,6 (nu mai stiu exact...3 si ceva).

Incepand de a doua zi vremea vieneza a fost una cam ploioasa. Asta nu ne-a oprit sa vizitam Opera (6,5) unde am ramas impresionati atat de grandoarea salii de spectacole cat si a „backstage-ului”. Apoi a urmat Palatul Hofburg (10,5), vizita care a debutat cu multe camere pline de vesela si tacamuri, ne-am plictisit pe la jumatatea sutelor de linguri si farfurii. Ne-am mai revenit cascand ochii la rochiile imparatesei Sisi si la camera imparatului. Seara ne-a prins prin cartierul in care se afla casa Hunderwasserhaus.

A treia zi am inceput-o la un spectacol de echitatie al celebrei scoli spaniole (23) si, dupa pranz, am plecat pe jos insotiti de ploaie spre Belvedere.

In ultima zi ne-am distrat la Muzeul Tehnic (10).

Pentru transport ne-am cumparat de la punctul info turist din aeroport 1 bilet valabil 3 zile (15) si unul pentru o zi (7). Biletele erau valabile, ca si in Praga, pentru orice tip de mijloc de transport. Pentru transferul aeroport – oras am platit un supliment (2 calatoria).

Imi amintesc cu placere de pauzele de la cafenelele muzeelor in care ne alintam cu espresso si prajituri si de un pranz luat la o terasa ascultand in fundal muzica de opera.

M-am intors cu chef de vazut un film despre Mozart si de citit carti cu putini ani despre Maria Tereza si nu despre Sisi.

Am strecurat preturi pentru ca nu mi s-a parut ieftin. O sa ma intorc in Viena, indragostita si pe vreme doar cu soare.

Zilele astea mi s-a facut dor si de Ayn Rand:

„Something’s got to be done about the masses...They’ve got to be led. They don’t know what’s good for them.”

„Everything enjoyable, from cigarettes to sex to ambition to the profit motive, is considered depraved or sinful. Just prove that a thing makes men happy – and you’ve damned it. That’s how far we’ve come. We’ve tied happiness to guilt.”

Cineva s-a jucat cu mine astazi...

Metroul mi-a plecat de fiecare data de sub nas...
Operatia s-a amanat sau anulat...si acum chiar ma credeam in stare...
Am stat 30 de minute la coada sa platesc o taxa de 4 lei care s-a dovedit, dupa un drum facut in zadar, sa fie de 5 lei.
Si iar sufar din dragoste...


Taxa de 4 sau de 5 lei.
M-am gandit astazi, daca tot ma framanta tot felul de ganduri, sa imi ocup timpul si cu o chestiune administrativa: reinnoirea vizei de resedinta.
Dupa o mica cercetare pe internet am aflat ca trebuie sa platesc o taxa de 4 lei la Posta.
Ceea ce am si facut astazi dimineata dupa ce am asteptat la coada sa trimita lumea bani prin odioasele mandate postale, sa isi plateasca factura la Enel sau pur si simplu sa trimita multe, multe scrisori.

In drum spre sectia de politie, am avut grija sa fac celebrele copii XEROX.

Ajung la destinatie pe la 16.30, programul era pana la 17.30...
Coada...
Realizez ca trebuie sa completez un formular, sunt modele pe pereti, dar fara ca formularul in sine sa fie disponibil pe undeva.

O doamna mai iese din cand in cand din birou si spune: "Uitati-va in jur si calculati daca o sa intrati pana la 17.30, sa nu stati degeaba..."

Intru la 17.15. 

Ea: "Ati platit taxa?"
Eu: "Da...Asta e chitanta".
Ea: "Pai taxa e 5 lei, nu e 4 lei!!!!"
Eu: "Pe internet scria 4 lei!"
Ea: "E 5 lei, poate nu v-ati uitat la sectorul 2!!! Trebuie sa mergeti din nou la o Posta din sectorul 2 sa mai platiti UN LEU!!!"

Plec extrem de nervoasa...Realizez ca nu are sens...Ma duc si platesc diferenta de 1 leu.
Ajung acasa, verific pe internet. Este un singur site al Directiei Generale de Evidenta a Populatiei in care nu se precizeaza ca taxa e diferita in functie de sector...
http://www.dgepmb.ro/intrebari/20

Eu nu am nevoie de nimic, nu vreau sa imi bage nimeni in traista nimic, nici iubitul si nici statul. 
Doar de la statul roman, astazi, am pretentii:
* sa nu mai platesc nici o taxa in alt loc decat in acela in care efectiv am nevoie de ea
* sa nu mai existe institutie in care sa te duci cu copiile xerox de acasa (mareste taxa cu 1 leu si fa-mi copii xerox cate vrei)
* formularele sa fie disponibile acolo unde sunt necesare (sa nu te invarti derutat si nimeni sa nu stie sa iti spuna de unde sa le iei).


Ca sa nu mai spun de timbrele fiscale!!!!!!! 

Asa ca, daca eu voi ajunge vreodata in politica, cu ce sa incep: cu penalizarea extrem de dura a exploatarii din open-space-urilor corporatiilor sau cu timbrele fiscale?

Din cauza unui leu, astazi, ii urasc pe toti! Si mai ales pe el!

Mi-am cercetat sufletul ca sa gasesc locul in care esti...

Esti peste tot!

Mi-e dor de vremurile in care nu erai in el. Visam si indrazneam mai mult...