duminică, 24 noiembrie 2013

50 de umbre, plans si filme celebre


Fac si eu lucruri la moda, chiar daca am 32 de ani si port geaca cu gluga si nu palton de iarna.

1. Am citit, de exemplu, 50 de umbre ale lui Grey (E L James), noua telenovela best-seller. E povestea Cenusaresei moderne: apare printul cu afaceri in Silicon Valley, ii cumpara Blackberry, Macbook, Audi si fac sex conditionat. E visul oricarei fete din targul numit club.
Mi-a placut ceva in cartea asta. Sunt cateva clauze din contractul de „subordonare” care ar trebui neoficial trecute in „contractul” pe care fiecare ar trebui sa il avem cu noi insine.
Sunt clauze legate de:
Durata minima a somnului
Calitatea hranei
Calitatea hainelor
Importanta sportului
Igiena personala
Siguranta personala

2. Ieri am inchis ultima pagina din Plansul lui Nietzsche (Irvin D. Yalom). Mi-a fost recomandata si o recomand la randul meu cu voce tare. Se spune despre ea ca este o carte scoala pentru psihoterapeuti.
Am remarcat ca pe parcusul sedintelor de terapie intre Nietzsche si un celebru doctor din Viena se face o lista cu „problemele” doctorului care urmeaza sa fie tratate prin comunicare.
Acestea sunt:
Nefericire in general
Asediat de ganduri straine
Ura de sine
Teama de imbatranire
Teama de moarte
Porniri spre sinucidere
Sentimentul de a fi prins in capcana
Instrainarea de cei dragi
Regrete
Preocuparea exagerata asupra parerii altora despre el
Gelozie

Multe sau toate sunt ganduri si simtaminte ale multora sau ale tuturor. Actiunea cartii se desfasoara la sfarsitul secolului 19.
De mult timp nu mai citisem o carte din care sa imi iau notite.

Deja am in biblioteca fara rafturi inca o scriitura a lui Yalom (profesor de psihiatrie la Standford). Este vorba despre „Calaul dragostei. Si alte povesti de psihoterapie”.

3. Azi am fost in mijlocul salii IMAX sa vad partea a doua a Jocurilor Foamei. Mi-a placut la fel de mult ca si primul film. De atunci pana acum am citit cartile trilogiei, asa ca finalul acestei parti nu m-a lasat neimplinita.
Sunt la moda:)


luni, 4 noiembrie 2013

Sa fii ipocrit! Chiar si dupa 10 ani de prietenie...

Daca vreodata te certi cu un prieten sau doi pe tema majorarii taxelor si impozitelor in scenariul in care prietenul sustine aceste propuneri si tu indraznesti sa ii amintesti ca, spre deosebire de tine care ai o mica firmulita pe care incerci sa o tii pe picioare, el face parte dintr-o familie "sustinuta" de stat si, constient sau nu, profita fara sa clipeasca de asta: FII IPOCRIT!

Nu ii aminti niciodata ca ii plac excursiile si pastilele platite de altii, accepta cu capul plecat ca trebuie sa iti platesti taxele si impozitele.

Altfel, o sa dispari imediat din viata lui!

Acum supararile intre prieteni nu se mai recunosc numai dupa clasicul apel fara raspuns.
Despartirea e pecetluita de stergerea din lista de prieteni de pe Facebook.

Noroc ca am suferit din dragoste si am incercat dureri si mai acute si mare noroc ca inca nu i-am alungat pe toti cu "desteptaciunea" si "diplomatia" mea.


Asta o sa treaca si o sa imi para rau ca nu am vorbit aici despre bunicul meu minunat care, la 84 de ani deretica toata ziua prin curte, are o blandete si un umor delicat si atunci cand ajunge la spital ii spune o panarama numita doctor:
"Ce mai cauti la varsta asta la spital? Plimbi copiii pe drumuri!"


Va rog mult sa nu mai faceti din profesori, popi si doctori, profesii sfinte. Sunt ca peste tot: oameni de exceptie si oameni fara scrupule. Asa cum poti sa intalnesti IT-isti, economisti sau muncitori necalificati geniali sau penibili.